Arhive etichetă: Mihai Ignea

Finit sau infinit

Dacă universul ar fi infinit Ne-am naște din nou Și poate ne-am reîntâlni Pe o coajă de ou, Pe o stradă cu flori Și platani, Pe o rază în zori, Ce-a rătăcit Milioane de ani. Pe o planetă Ce încă … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Clipa

Clipa surâde-n ceasornic Distant și ironic. Cine sunt ? Nu are cine să-mi spună, Tata e plecat la cosit Pe o coastă de lună. Mama cultivă flori În praf de cometă, Eu scriu poezii Pe o bucată de cretă. Și … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Inima din palmă

Mi-am luat inima în palmă. Am privit-o, Palpita, Era atâta zbucium în ea! Consternat, Am întrebat: Cum ai încăput aicea, iubito ? Unde ai stat? Și care ventricul Mi-a sângerat? Prin care aortă te-ai strecurat Când ai plecat? Am pus-o … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

O statuie în drum

Un om A cioplit o statuie în piatră Ce-a rămas neterminată în drum, Căci omul a fost un lunatic A ars ca o torță Și-a rămas numai scrum. O statuie de piatră. Câinele latră Și trecătorii își spun: Ce nebun! … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Murim câte puțin în fiecare zi.

Murim Câte puțin În fiecare zi În fiecare ceas în fiecare clipă. Murim trăind, Trăim murind Încât, La un moment dat, Nu mai știm dacă trăim Sau murim. Ne plimbăm morți prin oraș, Vorbim cu alți morți, Ne iubim cu … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu