Civilizația a apărut în Eden

Oamenii de știință, în ciuda voinței lor, atunci când cercetează originea omului și a civilizației, se apropie tot mai mult de Grădina Edenului. Astfel s-a întâmplat cu descoperirea templelor de la Gobekli Tepe, care se găsesc în sudul Turciei, la marginea Grădinii Edenului. Construcțiile și artefactele de la Gobekli Tepe au bulversat comunitatea istoricilor și arheologilor întrucât cele mai vechi au fost datate 10000 î.d.H., adică au fost construite cu 7000 de ani înaintea piramidelor egiptene și cu 6000 ani înainte de Stonehenge. Au fost considerate temple deoarece nu s-au găsit urme de locuire.
eden-of-the-garden-location2

801-01

gobekli-tepe-illustration

Eu cred că  templele au fost ridicate după alungarea din Rai de către urmașii cuplului primordial și reprezintă Grădina Edenului. Cei doi stâlpi gigantici în formă de T din mijlocul cercurilor concentrice îi reprezintă pe Adam și pe Eva. Este interesant că templele, după un timp, erau îngropate și apoi erau reconstituite altele după același tipar. În felul acesta, probabil, celebrau pierderea Grădinii Edenului.

În Gobekli Tepe s-a descoperit o plăcuță în care se pare că este reprezentat mitul biblic cu amăgirea Evei de către șarpe. În stânga este șarpele, în centru pomul vieții, iar în dreapta femeia. Plăcuța ar putea constitui primul exemplu de scriere ideografică.

gobeklitreesnakeeagle

Anunțuri
Publicat în România o(cultă), Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Independență și control

Mass-media românească, împreună cu așa zisa clasă politică, profitând de incultura populației, se străduiesc cu bune rezultate, să manipuleze electoratul, încercând să inducă în mintea acestuia din urmă ideea că într-o societate democratică justiția este independentă. Independentă față de cine, întrebăm noi, față de lege, față de cetățean, față de celelalte instituții ale statului?
Evident că această independență este o inepție, încă de la filozoful englez John Locke (1632-1704) și de la Montesquieu (1689-1755) se știe că într-un stat democratic trebuie să existe separația puterilor: legislativă, executivă și judecătorească. Dar aceste puteri nu sunt independente, ci trebuie să se controleze reciproc. Cei mai în vârstă își aduc aminte de cazul Monica Lewinski, când președintele SUA , Bil Clinton a fost audiat în mai multe rânduri de congres. De fapt, această idee absurdă a independenței este contrazisă și de principiul entropiei: ”Orice sistem închis evoluează înspre o stare de dezordine”. Cu alte cuvinte, dacă o putere o ia razna, nu-și poate reveni singură, trebuie să intervină celelalte puteri să o aducă pe direcția bună. Dar dacă este independentă, face ce vrea. De exemplu, vă bagă pe domniile voastre la închisoare nevinovați.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Vară în munți

Am trăit astă vară în munți
M-am hrănit cu ciuperci și cu vise
Am dansat la fantastice nunți
Dintre nori și idei compromise.

Mi-am băut cafeaua cu lupii
În poieni, pe trunchiuri de brad
Și-am privit peste marginea lumii
Înălțându-mă doar ca să cad.

Am văzut de pe creste apusul
Cu cerul de un roșu aprins,
Am urcat la stână cu ursul
Dar cerul nu l-am atins.

Iar seara povesteam cu ariciul
Întâmplări ce au fost sau n-au fost,
Retezându-mi barba cu briciul
Căci nu mai avea nici un rost.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ubicuitate

Ninge
În anotimpuri fără memorie.
Fulgi de zăpadă
Dansează pe raze de soare
Ce cad între foile unor caiete
Cu teme neterminate.
Așa încât îți vine să spui :
Niște repetenți
La școala vieții,
Niște petale
Din vara trecută
Rătăcite între semne
De punctuație,
Între vieți
Puse între paranteze
Sau, pur și simplu,
Între două semne
Uitate de un demiurg bătrân,
Atins de amnezie.

Rătăciți
Între nord și sud,
Între răsărit și apus,
Ca și cum ne-am plimba
Prin vieți  clandestine
Și nu mai știm la care capăt
E moartea.
Dacă mai întâi am murit
Sau mai întâi ne-am născut.
Dacă am iubit
Sau dacă am urât.
Dacă am trăit
Doar ca să aflăm prea târziu
Că între viață și moarte
Cu adevărat,
Există doar dragostea.
Iar între moarte și viață
Există doar ubicuitate.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Primele iubiri

Îți mai aduci aminte
Primele ninsori
Cu fulgii mari și albi
Ca niște flori,

Ce se topeau
Pe fața-nbujorată
Pe buzele fierbinți
De ciocolată?

Îți mai aduci aminte
Omul de zăpadă
Care putea s-audă
Să simtă și să vadă,

Cu oala spartă de pe cap
Și ochii negri de cărbune
Care sclipeau când ne jucam
Jocuri nebune?

Îți mai aduci aminte
Primele iubiri
Și dansul dintre fulgi,
Dintre priviri?

Ce efemere amintiri
Cu oameni de zăpadă !

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Adam și Eva

Fiecare dintre noi avem sau am avut 2 părinți biologici, patru bunici, 8 străbunici, 16 stră-străbunici, 32 stră-stră-străbunici și așa mai departe. Cei 8 străbunici sunt persoane distincte, deoarece dacă T înconjurat cu roșu de la străbunici ar avea copilul T cu M înconjurat cu roșu (am avea 7 străbunici) cei doi copii ar fi frați, iar copiii lor veri primari și nu s-ar fi putut căsători ( doar cu dispensă) pentru că și biserica și statul interziceau consangvinizarea. Dacă considerăm distanța temporală dintre generații de 25 ani, rezultă că acum 400 de ani, în timpul generației G16 am avut 32768 de strămoși. Cei din generația a cincea ar putea fi mai puțini întrucât descendenții ar fi fost veri de rangul II și se mai admitea, dar destul de rar. Începând de la G6 sunt mai puțini în realitate și datorită lipsei interdicțiilor și datorită unei dispersii generaționale. Ideea este că am avut foarte mulți strămoși pentru că, de fapt, avem aceeași strămoși, deoarece toți ne tragem dintr-o pereche primordială așa cum de fapt au stabilit geneticienii când au introdus termenul de “Eva mitocondrială”, strămoașa noastră a tuturor. Oamenii de știință au stabilit că Eva mitocondrială a trăit acum 200000 de ani. Pornind de la ipoteza prezentată mai sus se poate face o demonstrație matematică care să certifice existența perechii primordiale.

P1200952

Publicat în România o(cultă) | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

M-aș întoarce în munți

M-aș întoarce de mâine în munți
Să-mi fac o colibă din lemne,
Să ard ale lumii ultime punți,
Să calc peste urme și semne,

Să ascult cum tace pământul
Ținând curcubeul de mână,
Să rămână în față doar vântul
Și s-opresc câteodată la stână.

Mi-aș face din stele salteaua
Și-o piatră mi-aș pune sub cap
Deasupra mi-aș pune bocceaua
Și-aș dormi pe coarne de țap.

M-aș trezi printre brazi și izvoare,
Păsărele cântându-mi în cor,
Ciute păscând trifoi și cicoare,
Pe cer zburând vreun cocor.

M-aș duce de astăzi în munți
Să mă uit la cerul albastru,
Să văd pe cer fantastice nunți
Între nori și marele astru.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu