Arhive pe categorii: Poeziile mele

Ochi de sare

Eu te priveam cu ochi de sare Atunci când rândunelele plecau Și ce lumini pe fructele amare Când apele secau. Și ascultam cum doare bruma Și timpul cum ne bate iar în geam, Mă ascundeam de tine întotdeauna Când visele … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Uitați-vă cum ninge !

Am înșirat cuvinte pe o ață Și le-am citit de sus, Apoi de jos, Le-am mângâiat pe creștet și pe față Și am simțit tristețea pân` la os. Am răsădit o mână de cuvinte Ce-au înflorit o margine de drum. … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Finit sau infinit

Dacă universul ar fi infinit Ne-am naște din nou Și poate ne-am reîntâlni Pe o coajă de ou, Pe o stradă cu flori Și platani, Pe o rază în zori, Ce-a rătăcit Milioane de ani. Pe o planetă Ce încă … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Clipa

Clipa surâde-n ceasornic Distant și ironic. Cine sunt ? Nu are cine să-mi spună, Tata e plecat la cosit Pe o coastă de lună. Mama cultivă flori În praf de cometă, Eu scriu poezii Pe o bucată de cretă. Și … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Viața pe Lună

Nu mai scriu poezie, Îmi spuse librarul, Ca o blasfemie. Ard cărțile nescrise Ca niște păsări Ce zboară ucise. Toți sunt poeți Stau la un colț, studiază ferparul Și ne privesc cu ochi violeți. Viața nu este poezie, bombănea librarul, … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Statuile de sare

Văd spațiul ce se-ntinde până-n zare, Lumina dezlegată de la soare, Dar timpul, Doamne, spune-mi unde-i dus? Căci am ajuns aproape la apus. Și spune-mi, Doamne, timpul chiar există? Suntem doar niște nume pe o listă Sau o lumină care … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Făt Urât și Cosânzeana

De mâine, deși nu am niciun folos, Voi fi și eu odată Făt Frumos Și chiar de am riduri în suflet și pe frunte Voi fi și eu odată cât un munte. Voi părăsi meschina mea iubire, Voi șterge ce … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu