Arhive pe categorii: Poeziile mele

Făt Urât și Cosânzeana

De mâine, deși nu am niciun folos, Voi fi și eu odată Făt Frumos Și chiar de am riduri în suflet și pe frunte Voi fi și eu odată cât un munte. Voi părăsi meschina mea iubire, Voi șterge ce … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Țărmul uitat

Rătăceam prin nisipul fierbinte Construiam lumi noi din cuvinte Privind cum se joacă azurul Cu valul. Și timpul cu noi. Iubito, doar pașii se văd În nisip Și-i spulberă vântul Și marea. Cu timpul Dispar Ca un gând efemer. Iubiri … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Iubito !

Urmele pașilor Din nisipul fierbinte Și valurile ce se sparg  de cuvinte, Timpul le-a șters. A rămas tristețea în priviri și în mers Și sarea pe buzele arse. A soarelui veșnice farse. Iubito ! Te uită ce face timpul cu … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Va veni vremea

Va veni vremea când n-o să mai vin, Vor striga spre lună cocorii Zburând peste-un câmp de pelin. Va veni vremea Când n-o să mai plec, Va cădea într-una zăpada, Și voi privi cum oamenii trec. Va veni vremea când … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Singurătate

Pe vremuri, De la atâta singurătate Crăpau pietrele. Le luam în palme Și îmi încălzeam sufletul, Chiar dacă uneori Mă tăiam în muchiile Îngrozitor de ascuțite. Tuturor le era frică De singurătate. Și mie. De unde să știm Că lumea … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Vino cu mine !

Vino, iubito, cu mine! Dincolo de rău Este bine. Să lăsăm în urmă orașul, Tu să fii apa Eu, singur, luntrașul. Căci viața e scurtă Ca un ceai băut într-o iurtă. Să mergem, Căci zboară într-una în lume Păsări nebune … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Adevărul din fața mea

Sunt atât de trist Încât, tristețea nu mă mai încape Și mi se scurge prin vene, Ca niște ape. Căci adevărul este ca două porți. Îl întorc pe cele două fețe Și el îmi spune:bea! Și am adevărul în fața … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu