Arhive pe categorii: Poeziile mele

Vară în munți

Am trăit astă vară în munți M-am hrănit cu ciuperci și cu vise Am dansat la fantastice nunți Dintre nori și idei compromise. Mi-am băut cafeaua cu lupii În poieni, pe trunchiuri de brad Și-am privit peste marginea lumii Înălțându-mă … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ubicuitate

Ninge În anotimpuri fără memorie. Fulgi de zăpadă Dansează pe raze de soare Ce cad între foile unor caiete Cu teme neterminate. Așa încât îți vine să spui : Niște repetenți La școala vieții, Niște petale Din vara trecută Rătăcite … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Primele iubiri

Îți mai aduci aminte Primele ninsori Cu fulgii mari și albi Ca niște flori, Ce se topeau Pe fața-nbujorată Pe buzele fierbinți De ciocolată? Îți mai aduci aminte Omul de zăpadă Care putea s-audă Să simtă și să vadă, Cu … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

M-aș întoarce în munți

M-aș întoarce de mâine în munți Să-mi fac o colibă din lemne, Să ard ale lumii ultime punți, Să calc peste urme și semne, Să ascult cum tace pământul Ținând curcubeul de mână, Să rămână în față doar vântul Și … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

O statuie în drum

Un om A cioplit o statuie în piatră Ce-a rămas neterminată în drum, Căci omul a fost un lunatic S-a dat o erată Și-a rămas numai scrum. O statuie de piatră. Câinele latră Și trecătorii își spun: Ce nebun! De … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Ultima toamnă

În toamna asta văd tristețea lumii Curgând încet din ochi de catifea, Are o culoare galben-ruginie Și-un gust dulce-amărui, ca de cafea. Și curg într-una frunze din copaci Peste tristețea noastră citadină Ce-are culoarea florilor de maci Și amintirea mamei … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Toamna

  Zboară păsări la noi în oraș, Fantomatice stoluri de ciori, Cad frunze arămii din copaci Și pășesc grăbiți trecători.   Ce frunze ruginii sunt pe străzi, Ce păsări negre, ce corbi! Răsună toaca într-una Pe pământul  cântăreților orbi.   … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu