Arhive pe categorii: Poeziile mele

Inorogul

De-o vreme, sunt liber. Mă duc cu gândul Oriunde voiesc Pe câmpuri, în munți, La izvoare ascunse, Mă duc ca să joc La tainice nunți, Să cânt din fluier Sau frunze. De-o vreme, sunt liber. Mă plimb printre gânduri Și … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Moarte indecentă

Astăzi, se moare mai ușor. Se moare trist, Se moare-ncet, Se moare în singurătate. Pe crengi uscate Sau în ger, Pe trotuare, În spitale, Pândește moartea Prin cvartale. Se moare în singurătate, Fără prieteni Și speranță Căci totul Este de … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Nu mă opriți !

Dacă mă vedeți Umblând prin oraș, Să nu mă opriți. Sunt o pasăre Ce zboară în lună. Dacă vă privesc, Trist sau duios, Nu-ncetiniți, Căci timpul Mi se zbate Sub pleoape Și-aproapele Nu mai este Aproape. Dacă vă vorbesc Să … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , | Lasă un comentariu

Suntem bătrâni

Suntem singuri. Ieșim năuci În fața porții Cu-n blid Și două linguri. Și ne uităm Cum trec pe stradă Morții. Unii-s pe dric, Alții îi plâng Și alții Îi privesc nătâng. Și stăm năuci În fața porții Și stăm năluci … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Oameni de zăpadă

Ninge într-una, iubito, Ninge ciudat peste noi. E frig și e întuneric, Nu mai privi înapoi. Sunt urme de pași în zăpadă, Viața e numai un vis, Tristețea-i mai mare în stradă Ca-ntr-un mic și pierdut paradis. Între noi sunt … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , | Lasă un comentariu

Cu câinele la semafor

Am stat cu câinele la semafor, Aștepta sprijinit într-un picior M-a privit discret, Ca și cum am ști amândoi un secret. A trecut pe culoarea verde, L-am privit Cum prin mulțime se pierde. Apoi, sprijinit de un pom, Ca și … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ascultă !

E toamnă, ascultă doamnă vântul Cum spulberă frunzele-n noapte, Ascultă cum plânge pământul Și corul lumilor moarte. E toamnă, ascultă foșnetul frunzei Și cântecul merelor coapte, Cu aroma aceasta a toamnei Te culcă, nu plânge la noapte. Și chiar de … Continuă lectura

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , | Lasă un comentariu