Statuile de sare

Văd spațiul ce se-ntinde până-n zare,
Lumina dezlegată de la soare,
Dar timpul, Doamne, spune-mi unde-i dus?
Căci am ajuns aproape la apus.

Și spune-mi, Doamne, timpul chiar există?
Suntem doar niște nume pe o listă
Sau o lumină care se va stinge
Atunci când va ploua sau când va ninge?

Și spune-mi, Doamne, iarăși cine sunt,
De ce m-am rătăcit pe-acest pământ?
Ce caut eu în lumea asta mare,
De ce-am iubit statuile de sare?

De ce-am călcat pe iarbă ca pe îngeri
În zile albe, pline de înfrângeri
Și-am răstignit poeme pe altare
Ca niște sfârcuri roșii și amare?

Și spune-mi, Doamne, ultima poveste
Când timpul ne rotește prin sferele celeste
Și se topesc statuile de sare
Cu sfârcurile roșii și amare.

Mihai Ignea

Reclame

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s