Singurătate

Pe vremuri,
De la atâta singurătate
Crăpau pietrele.
Le luam în palme
Și îmi încălzeam sufletul,
Chiar dacă uneori
Mă tăiam în muchiile
Îngrozitor de ascuțite.
Tuturor le era frică
De singurătate.
Și mie.
De unde să știm
Că lumea va deveni
Atât de aglomerată
Încât, sufocați
De atâta singurătate,
Vom căuta un pic de căldură
La ghețarii de pe crestele
Munților!

Mihai Ignea

Reclame

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s