Inima din ibric

Mi-a căzut inima în ibric,
S-a scurs peste cafeaua fierbinte.
Am băut-o, dar n-a fost nimic,
Apoi m-am ascuns în cuvinte.

Am pierdut inima peste câmpii,
Printre mărăcini și scaieți
Atunci când eram doar copii
Ce priveau cu ochi de poeți.

Am pierdut-o printre nămeți,
Când ningea cu petale de flori.
Ochii ei erau dimineți,
Eu eram un amurg cu ninsori.

Am pierdut-o între coperți,
Aceeași veche poveste.
Ce greu e, Doamne, să ierți!
Și, te rog, dă-mi de veste:

Eu mai sunt, ea mai este?

Mihai Ignea

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s