– Mă tot uit la tricolor – murmură Dracnea, ca pentru sine – și tot mi se pare că lipsește ceva.
– Stema, șefu – zice Hagi Tudose, trăgând cu năduf din țigară.
– Ai dreptate, cine a scos stema de pe steag?
– Bagabonții ăia de la revoluție sau ce mama dracului o fi fost aia.
– S-o punem la loc – sugeră Dracnea.
– Nu se poate, șefu, și-așa zic ăștia că suntem comuniști – protestă Volguța.
– Să punem totuși o stemă, de ce să nu punem?
– Daia – zice Grindineanu.
– Iar începi ? Cum adică de aia?
– Nu, șefu, Daia, ministrul, are o idee.
– Zi, Daia!
– Oaia, șefu!
– Hai, băi, terminați cu prostiile, cum să punem oaia pe steag?
– Șefu, este un simbol național, adu-ți aminte, Miorița, ciobanii…
– Șefu, este o idee excepțională, – interveni Codrin – când o să se întrebe unde-i grâul din vechea stemă și de pe câmp, o să creadă că l-a mâncat oaia.
– Așa-s de proști?
– Cum altfel ne-ar fi votat pe noi de 25 de ani?
– Și pădurile ?
– Dăm vina pe ciobani.
– Șefu, eu nu înțeleg – interveni Codrin – cum am ajuns să ne arestăm între noi? Era o vreme când furam cu toții și nu pricep cum unii care au furat cot la cot cu noi și sonda de pe stemă, acum luptă împotriva corupției?
– Era de unde, Codrin, era pentru toți – îl lămuri Dracnea, apoi continuă:
– Mă băieți, trebuie să trăiască toată lumea și serviciile și DNA-ul și partidul, de unde să mai ia? De la voi! Dacă dați banul de bună voie, scăpați de pușcărie sau faceți un an, doi, simbolic. Când țara era a românilor, furați cât puteați, nimeni nu vă avea grija, dar acum furați de la americani, de la nemți, de la austrieci. Cum să nu vă aresteze?
– Șefu, șmecheru ăla de Kraus, dacă și-a făcut când era profesor șase case, acum își face un cartier întreg.
– Lăsați-l pe Kraus, gândiți-vă la voi, – interveni Hagi Tudose – unde-i cinstea voastră ?
– Șefu, înainte cinsteam pe toată lumea – interveni Codrin – dar acum, de când stau ăștia de la DNA cu ochii pe mine…
