Aș vrea să fiu răsăritul

Aș vrea să fiu răsăritul
Să prind în palme
Primele raze de soare
Și pasărea timpului
Ce zboară într-una
Și niciodată nu moare.

Aș vrea să mă-ntorc
La izvoare.
Să tac,
De parcă mi-ar fi sete,
Să beau ,
De  parc-aș fi pustiu
Din apa plină de regrete
Și de târziu,
De prea târziu.

Aș vrea să mă-ntorc
Într-o vară
Să mă nasc dintr-un gând
Și o seară.
Să iubesc o clipă zefirul
Și s-adorm pe o culme
De vis.

Aș vrea să mă-ntorc
Pe o aripă de fluture
La casa cu flori
Și cu ciuture
Să stau cu mama la masă
Și tata să-mi spună povești
Despre noi
ȘI despre  câmpul
Din care nimeni nu s-a mai întors.

Aș vrea ca tata
Să nu fi plecat
Cu coasa pe umăr
La margini de timp și de sat
Și eu să pot zbura
Măcar  până unde zboară păsările.

Aș vrea ca mama
Să nu-mi fi spus
Că va veni o vreme
Când lumea își va pierde memoria
Și noi toți vom uita.
Vom uita ,
Până și de zborul fluturilor.
Și nu ne vom mai putea întoarce
Acasă.
Și nu ne vom mai putea întoarce
Nicăieri.

Mihai Ignea

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s