Dreptul la cuvânt.

-Așa nu se mai poate – zice Președintele, roșu de mânie – am fost la Bruxelles, mi-a crăpat obrazul de rușine. Junker m-a întrebat dacă sunt căpetenie de tâlhari, Baroso m-a anunțat că în București se fură străzile….
-Ce străzi, șefu? – întreabă ministrul internelor.
-Păi, strada Fluierașului.
-Strada Fluierașului? – întrebă gânditor ministrul de interne.
-Da, a dispărut. Vă dați seama, a dispărut o stradă! – izbucni Președintele, privindu-i perplex.
-Șefu, nu se poate – interveni primarul capitalei, poate s-a schimbat denumirea, cu toate că nu-mi amintesc….o-i fi semnat ca primarul. Am să întreb secretara.
-Șefu, imposibil – zice șeful Serviciului de Informații – m-ar fi anunțat băieții.
-A căutat-o Baroso cu Interpolul, a privit zona din satelit, nu mai este, s-a evaporat.
-Am să-i întreb pe ungurenii mei. Să fi luat Ardealul, înțeleg, dar să fure o stradă din București?….
-O fi luat-o Putin – sugeră ministrul apărării.
-Cum s-o ia?! – exclamă Președintele.
-O fi cărat-o bucată cu bucată. La câți oameni are în București, dacă fiecare lua o cărămidă, dispărea tot cartierul.
-Șefu – interveni Heilwig – am dat telefon la noi la serviciu, să întreb ce-i cu strada. E groasă, a dispărut tot cartieru.
-Tot cartieru! – exclamară în cor cei prezenți, nevenindu-le să creadă.
-Când? – întrebă președintele.
-Astă noapte.
-Dezvoltă subiectul.
-Astă noapte, subordonații mei au petrecut la o cârciumă din cartier. Pe la miezul nopții, când lăutarii cântau mai cu foc, s-a făcut întuneric, întuneric beznă, șefu…
-S-a stins lumina-n cartier.
-Nu, șefu, lumină era, dar era întuneric.
-Cum adică?
-Șefu, nu știu, nici ei nu-și explică, ei cred că au căzut într-o gaură neagră, nu știu unde sunt, nu recunosc locul.
-Trimite pe cineva după ei.
-Am trimis, dar au căzut și ei în gaură.
-Șefu – interveni Trăienel – cred că-s beți criță.
-Băieți, lăsați prostiile, așa nu mai merge. Dați cartierul înapoi. Mâine mă duc în vizită, să găsesc cartierul la locul lui. S-a-nțeles?
-Am înțeles, șefu – răspunseră în cor cei prezenți. Da dacă nu mai știm să punem străzile la locul lor? – întrebă cineva din sală.
-Dacă încurcați o stradă, două, nu-i bai, să fie strada lui Baroso la locul ei.
-Șefu, noi nu înțelegem ceva – întrebă unul mic și rotofei – care-i diferența între comunism și capitalism? Nu am fost și atunci și acuma tot noi șefi? Nu erau și atunci banii tot la noi? Am citit cu băieții, în Manifestul Partidului Comunist….
-Toți odată?
-Împreună știm tot alfabetul.
-Și? – întrebă Președintele.
-Cred că ne-au schimbat capitaliștii cartea pe vremea când ne luptam cu ei. Începe, șefu, cu: „O stafie umblă prin Europa….” Astea-s miticisme…
-Misticisme.
-Și apoi s-a născut mort? Că dacă era stafie, înseamnă că era mort și a înviat pe vremea tov. Dej? Șefu, vorbe grele și acuma mi-e frică să le rostesc.
-De ce? Rostește-le! Aici au greșit tovarășii. Au luat dreptul la cuvânt și dacă vorbea unul, ascultau toți, acuma vorbesc toți și nu ascultă niciunul. Asta-i singura diferență.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Partidul e-n toate și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s