Alperen înseamnă războinic.

Citind de pe internet despre progresul Turciei din ultimii ani, a șaisprezecea economie a lumii, triplarea PIB-ului în ultimii zece ani, etc, mi-am amintit de Alperen. I-am fost profesor de sculptură acum câțiva ani. Era un băiat înalt, slab așa cum sunt uneori băieții care au intrat prea repede în adolescență și cu o  privire hotărâtă. S-a apropiat de mine, mi-a întins mâna și s-a prezentat într-o limbă română impecabilă: mă numesc  Cetin  Alperen și sunt cetățean turc. Alperen înseamnă războinic și Cetin înseamnă dur.
I-am strâns mâna cu simpatie, spunându-i că îmi plac oamenii curajoși.
Era în clasa a șaptea. De doi ani era elev la o școală din oraș. Maică-sa era româncă și taică-su turc. S-a născut în Turcia, unde a făcut și primii ani de școală. Au venit în România la pomul lăudat în UE.
Ne-am împrietenit repede. Când oboseam sau ne săturam de cioplit, ieșeam la un ceai pe terasă și povesteam. Alperen îmi povestea despre Turcia. Odată l-am întrebat:
-Cum e școala în Turcia, Alperen?
-Serioasă, dom` profesor, nu ca-n România. Păi, să vedeți ce școli avem, cu săli de sport, bazine de înot, săli de spectacole, laboratoare, cantine, fiecare elev are dulapul lui, ce să vă mai spun,lux, dom profesor. M-au rugat foștii mei colegi din Turcia să le trimit niște fotografii cu școala mea din România. Nu le-am trimis.
-De ce, Alperen?
-Mi-a fost rușine.
-Cum erau foștii tăi colegi din Turcia ?
-Buni, dom` profesor. Dar să știți că școala mea avea și o aripă în care era rău.
-De ce? – întreb eu curios.
-Acolo erau trimiși cei care erau obraznici.
-Și cât stăteau acolo?
-Până se cumințeau.
-Colegii tăi din România cum sunt?
-Răi, dom` profesor, nu învață, își bat joc de profesori…
-În Turcia nu-și băteau joc?
-În Turcia, dom` profesor, profesorii sunt respectați.
-Cu tine cum se poartă?
-Își băteau joc și de mine.
-Nu te-ai plâns la dirigintă sau la director?
-Ba da, dar după aceea a fost și mai rău.
-Și ce-ai făcut?
-I-am învins, dom profesor.
-Singur? – întreb eu uimit.
-Mă numesc Alperen .
Într-una din zile, când ne beam ceaiul, Alperen mă întreabă:
-Dom profesor, nu aveți niște vopsea?
-De ce?
-Să vopsim gardul,uitați-vă cum s-a dus vopseaua.
Așa era Alperen, atent la tot ceea ce era în jurul lui. Voia să îndrepte ce era nedrept. Era foarte harnic și întotdeauna era primul la muncă,fără să ceară nimic în schimb.
Într-o zi mi-a spus:
-Dom` profesor, aș vrea să învăț istoria Turciei.
-N-ai învățat-o la școală ?
-Ba da, dar aș vrea să o aprofundez.
Tocmai terminasem „O istorie a Imperiului Otoman” așa că i-am făcut-o cadou. L-am întrebat:
-Ce vrei să te faci când o să fii mare?
-Militar, domnule profesor.
-De ce?
-Vreau să apăr Turcia.
De atunci nu mă mai mir de miracolul turcesc. Dacă sunt mulți ca Alperen….