File din nefericirea națională VI

Președintele se învârtea nervos prin camera spațioasă, oprindu-se din când în când în fața tabloului uriaș al lui Vladimir Vladimirovici Lenin, situat pe peretele de la răsărit. La un moment dat se întoarse spre asistență și dădu un ordin scurt.
– Să aducă cineva o scară.
Mai mulți oameni se repeziră afară din încăpere și, după câteva minute, se întoarseră cu o scară extensibilă din aluminiu.
– Să se urce cineva, să se uite la ochii tovarășului Lenin. Se vede ceva acolo.
Tovarășul Geană se urcă pe scară și studie ochii tovarășului Lenin.
– Ei? – șopti întrebător președintele.
– Plânge, șefu!
– Ce?
– Plânge!
– Plânge tovarășu Lenin? – exclamă nedumerit președintele.
– Da, șefu! – preciză Geană, coborând de pe scară.
O tăcere semnificativă se lăsă peste asistență. Președintele privi ochii tovarășului Lenin preț de câteva minute, apoi se întoarse spre ceilalți tovarăși și, cu o voce întristată și obosită, spuse:
– Plânge tovarășul Lenin, vedeți ce-a ajuns partidul? Uitați-vă la voi, ați aruncat șapca proletară și v-ați pus pălării de fetru, costume de la Botezatu, ceasuri de aur, ghiuluri țigănești pe degete și, de parcă asta n-ar fi de ajuns, le-ați părăsit pe tovarășele voastre de muncă și de viață și v-ați luat tot felul de parașute. Unde-i morala proletară?
După o pauză, în care indignarea părea să mai scadă, președintele întrebă:
– Unde-i Moliceanu?
– Să trăiți, șefu, aici sunt.
– Cum explici, tovarășu Moliceanu, c-ai avut atâtea neveste?
– Șefu, eu am fost băiat frumos, am fost model la Apaca. Nu puteam scăpa de bagaboante. Chiar și unele tovarășe… Iar eu, tăriceanu la trup și moliceanu la minte….. Prima oară, m-a-nsurat partidul cu fata unui ștab. Era leneșă, lălâie și proastă și mai mare ca mine cu 10 ani. Am părăsit-o după Revoluție. M-am însurat cu una mai tânără cu 10 ani. O bagaboantă, m-a înșelat cu șoferul. A treia …
– Ei lasă, nu le mai înșira pe toate. Ce spun tovarășii liberali?
– Ce să spună? Eu am fost libertin de mic. Unii mă invidiază, dar cei mai mulți mă admiră, m-au ales chiar și președinte. Poate eram și acum dacă nu mă săpau Trandafir și Kraus.
– Unde-i Kraus? – întrebă președintele.
– Doarme – răspunde Moliceanu.
– Unde?
– În fotoliu.
– Treziți-l și aduceți-l la mine.
Moliceanu, Geană și Lăcustă îl trezesc pe Kraus și-l aduc pe sus în fața președintelui.
– Să trăiți – strigă Kraus – luând poziția de drepți, parcă trezit brusc din beție.
– Ce-i cu tine, Kraus, dormi în loc să veghezi la binele partidului?
– Am dormit puțin, șefu.
– De ce?
– N-am casă, șefu, dorm pe ici pe colo, unde apuc, mai dorm pe la SPP-iști, dar, astă-noapte, nevasta unuia ne-a dat afară, am dormit în gară.
– Cum n-ai casă? Dar vila Lac 1 ce-i?
– Acolo stă Trăienel.
– Da Scrofița ce-i?
– Acolo stă tot Trăienel. Spune că tot el e președinte.
– Cum să fie el, păi n-ai câștigat alegerile? – întrebă președintele malițios.
– Da, șefu, dar nu m-ascultă nimeni. Trăienel are mai mulți SPP-iști ca mine, Colbea tot lui îi dă raportul. Mai bine mă-ntorc la primărie.
– Da Pontică unde este? – întrebă președintele, părând că nu-l mai ascultă pe Kraus.
– La DNA, șefu, acolo stă toată ziua și dă cu subsemnatul – răspunde bucuros Plaga.
– Cine mai conduce țara, dacă Kraus doarme-n gară și Pontică stă mai mult la DNA? – întreabă curios Geană.
– Nu o conduce nimeni – răspunde președintele – și nu vedeți că a început să meargă mai bine? Dacă vă arestează pe toți, devine un tigru economic.
– Șefu – zice Vaccin, băgându-se și el în vorbă – dar de la UDMR de ce nu arestează pe nimeni? Unul din doi arbori i-a tăiat Verestroi. Unde ne mai ascundem acum dacă vin rușii? În miriște?
– De Verestroi să nu vorbiți, de el o să avem nevoie când o să facem Voievodatul Secuiesc. Îl facem voievod. Nu vedeți ce bine seamănă cu Attila?
– Șefu – interveni Kovasi – ce facem cu ăștia care se aruncă de pe blocuri? Nu mai avem procurori care să ancheteze cazurile.
– Sunt mulți?
– Cei de la etajele superioare deja s-au aruncat.
– Puneți plase la geamuri și balcoane.
– Am pus, șefu, dar trec printre ochiuri.
– Așa ochiuri mari au plasele?
– Nu, șefu, așa slabi au ajuns sub înțeleapta noastră conducere.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Partidul e-n toate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s