Ploaia

Și ploaia curgea pe obraji
Lucind printre cetini de brazi.
Șiroia  nesfârșit mitologic
Un potop absurd și ilogic.

Părea că se dizolvă pământul
Din noi rămânea numai gândul,
O biată ființă de apă
Căci lumea pe sine se sapă.

Fulgeri zburau peste cer
Năluciri de foc și de ger
Translucide, ploaia și vântul
Păreau să-nghită pământul.

Ce ploi erau pe atunci
Și ape pe câmpuri și lunci
Curgeau peste noi, niște timpuri…
Iubiri ce durau anotimpuri!

Mergeam într-una prin ploaie
Și apa  se scurgea în șiroaie.
Simțeam și știam că e sânge
Că lumea de-o vreme doar plânge.

Mihai Ignea

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ploaia

  1. Pop zice:

    Plang si eu prieten bun,la cata prostie vad de aici,intr-acolo.Nu voi aduce aminte de banii multi,aruncati pe drumuri,la propriu,nici de banii,azvarliti in conturi,de catre grajdarii tarii,eu doar privesc la versurile tale si imi vine sa plang…

  2. doinastrulea zice:

    Foarte frumos și actual…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s