Ploaia

Și ploaia curgea pe obraji
Lucind printre cetini de brazi.
Șiroia  nesfârșit mitologic
Un potop absurd și ilogic.
 
Părea că se dizolvă pământul
Din noi rămânea numai gândul,
O biată ființă de apă
Ce-ntr-una pe sine se sapă.

Fulgeri zburau peste cer
Năluciri de foc și de ger
Translucide, ploaia și vântul
Păreau să-nghită pământul.

Ce ploi erau pe atunci
Și ape pe câmpuri și lunci
Ce oameni au fost și ce timpuri…
Iubiri ce durau anotimpuri!

Mergeam într-una prin ploaie
Și apa  se scurgea în șiroaie.
Păşeam desculț pe pământ
Eu eram doar un om, el un sfânt.

Mihai Ignea

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ploaia

  1. Pop zice:

    Plang si eu prieten bun,la cata prostie vad de aici,intr-acolo.Nu voi aduce aminte de banii multi,aruncati pe drumuri,la propriu,nici de banii,azvarliti in conturi,de catre grajdarii tarii,eu doar privesc la versurile tale si imi vine sa plang…

  2. doinastrulea zice:

    Foarte frumos și actual…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s