File din nefericirea națională V

În timp ce tovarășul președinte răsfoia ”Manifestul Partidului Comunist”, secretara se apropie de imensul birou cu o tavă pe care se afla o sticlă de vodcă Stalicinaia și un pahar. După ce îl servi pe președinte și acesta dădu peste cap o dublă de Stalicinaia, închizând ochii de plăcere, secretara îl întrebă:
– Mai doriți?
– Nu, mulțumesc – și continuă – spune-mi, Nuțica, de când ne cunoaștem noi?
Nuțica îl privi nedumerită pe președinte și, după un timp de gândire, răspunse:
– De când erați în ilegalitate, tovarășe președinte.
– Ce vremuri! – exclamă președintele, privind visător la portretul lui Stalin, ce ocupa întregul perete de la răsărit.
– Tovarășe președinte – reluă Nuțica, întrerupându-l pe președinte din reverie – au sosit tovarășii Pontică, Kraus și Traian.
– Spune-le să intre.
Pontică, Kraus și Traian se apropiară timid de biroul președintelui, păstrând totuși o distanță respectuoasă, de vreo 10 metri.
– Apropiați-vă! – spuse președintele, privindu-i binevoitor.
Cei trei se apropiară la câțiva pași de biroul președintelui.
– Spune-mi, Kraus, de ce nu te prezinți la dezbateri?
– Îi este frică, șefu – răspunse Pontică în locul lui Kraus.
– Mi-e frică – spuse și Kraus.
– De cine, Kraus? – întrebă uimit președintele.
– De Pontică, șefu!
– De Pontică?
– E rău, sefu. Scuipă.
– Scuipi, Pontică? Păi, așa te-a educat partidul?
– Nu, șefu, Traian m-a învățat.
– Tu l-ai învățat? – întrebă președintele, privindu-l cu severitate.
– Eu, șefu! – răspunde Traian cu mândrie.
– Unde ai învățat așa ceva?
– În port, la Marsilia. Până se încărca marfa, eu cu băieții beam whisky la ”Olandezul Zburător”, știți, cârciuma aia cu terasă la etaj. Aia era distracția noastră. Scuipam trecătorii de pe terasă. Cine pierdea, mai dădea un rând. Eram cel mai bun, n-am pierdut niciodată.
– Asta făceați voi în Franța? Stricați imaginea țării și, mai ales, a partidului!
– Erau capitaliști, șefu. Era luptă de clasă.
– Nu fi obraznic, Traian!
– Scuipă în ureche, șefu! – îl pârăște Kraus.
– Cum scuipi, Traian? Că tu ești mic, iar Kraus și Pontică sunt mari.
– Sar în sus, șefu, și când ajung în dreptul urechii, scuip. Dar, să știți, trebuie precizie, este nevoie de antrenament.
– Tu unde te-ai antrenat?
– La Primăria capitalei, îi scuipam pe cei din opoziție, mai ales în timpul votului. Până se ștergeau. până se dezmeticeau, votul trecea. Câte hotărâri n-au trecut așa!
– Și n-ai luat bătaie niciodată? – întrebă președintele râzând.
– Îi scuipam de la distanță. Uneori mă distram, pe cei de stânga îi scuipam în urechea stângă și ei se întorceau la dreapta. Îi scuipam și pe-ai mei, dar în urechea dreaptă și ei se întorceau în stânga. Câteodată se băteau între ei. Ha, ha, ha ….
– Se băteau între ei?
– Șefu, sunt proști politicienii, n-are școala vieții. Aduc eu niște marinari de-ai mei …
– Lasă, lasă, să terminăm cu tâmpeniile – îl întrerupe președintele, apoi, privind cu severitate, se adresă lui Kraus – te duci la dezbateri. Ce campanie electorală mai e asta, fără dezbateri.
– Nu mă duc, șefu.
Președintele se enervă instantaneu și strigă:
– Alo, DNA-ul!
– Stai, șefu – strigară în cor cei trei. Stai, c-am glumit – preciză Kraus.
– Mergem, sigur că mergem – completă Pontică.
– Dezbatem la mine, la Cotroceni.
-Nu, mergeți la televiziuni. Dar, mai întâi, să facem o scurtă recapitulare. Tu. Pontică, ești de stânga, tu iei de la bogați și dai la săraci.
– Dacă-l prind pe moșie, la mine la Nana, îi rup picioarele – se revoltă Traian.
– Dacă vine la Siriu, îi rup … Îi rupe picioarele Trăienel – zice Kraus, privindu-l cu teamă pe Pontică.
– Stați așa, nu vă inflamați, că asta-i numai așa, ca să amăgim poporul.
– Așa da. așa merge – zice Traian.
– Tu. Kraus, ești de dreapta, tu iei de la săraci și dai la bogați.
– Ura, ura, bravo! – strigară în cor Pontică și Kraus. Așa, șefu!
– Pot să iau și eu, șefu? – întrebă Pontică.
– Bineînțeles! – răspunde împăciuitor președintele. Să concluzionăm: cine e de dreapta, să ridice mâna sus.
Pontică ridică mâna sus.
– Pontică, tu ești de stânga. Kraus, dormi?
– Să trăiți, șefu, ordonați!
– De unde iei, Kraus? – întrebă președintele.
– De la elevi, să trăiți.
– Nu-i mai dă nimeni nimic, șefu – zice Traian. Din clasă, dacă nu iese bătut, să zică mersi. Șefu, lasă-mă tot pe mine președinte. Ce dacă am avut două mandate? Uite câte mandate a avut Bombonel și acuși mai încasează unul.
– Ferească Partidul – zice președintele, făcându-și semnul secerii.
– Dacă ar mai fi proletari, nu m-aș mai încurca cu bagabonții ăștia – și, nervos fiind, își dădu cu ciocanul peste degete.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Partidul e-n toate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s