File din nefericirea națională IV (continuare)

– În continuare, tovarăși, vă prezint noua noastră speranță, domnul Dan Senzaționescu. Nu vă speriați, domnul Dan este un tovarăș de-al nostru. Poftim, tovarășe Senzaționescu!
În timp ce Senzaționescu urca la tribună, mulțimea aplauda frenetic, iar președintele privea cu mulțumire noile și vechile cadre ale partidului și, fără să vrea, își aduce aminte o poezie din tinerețea sa revoluționară:
”Izbește-ți copilul cu capul de zid.
Să-nvețe să știe ce-i aia partid.”
Apoi, după ce mulțimea se liniști, președintele se adresă lui Senzaționescu:
– Ce mai face colonelul?
– Șeful?
– Nu, Senzaționescu, bătrânul.
– Bine, la pensie. Mai trage cu urechea pe ici pe colo, deh, deformație profesională.
– De ce vrei, tovarășe Senzaționescu, să ajungi președinte?
– Nu vreau, dar am primit ordin.
– Bine, tovarășe Senzaționescu. Spune, în puține cuvinte, care este programul tău electoral.
– După cum știi, șefu, înainte de a veni noi la putere, cu ajutorul prietenilor noștri sovietici, poporul avea totul și noi n-aveam nimic. Acum, după 70 de ani de conducere înțeleaptă a partidului nostru și mai ales a dumneavoastră, noi avem totul și poporul nu mai are nimic. Dar avem o problemă.
– Care, tovarășe Senzaționescu?
– Nu are cine să muncească pe moșiile noastre. Proletarii au plecat unde au văzut cu ochii.
– Exagerezi, tovarășe, n-au plecat toți.
– Ăștia care au rămas, nu-s de muncă, șefu, copii, bătrâni, bolnavi. Ăștia mai mult strică decât produc.
– Și cum vrei să-i aduci în țară – întrebă președintele, privindu-l cu interes pe Senzaționescu.
– Ha, ha, ha! Nu v-ați uitat la emisiunile mele, șefu. Acum, că mi-ați închis televiziunea …
– Ei, lasă, lasă, partidul o-nchide, partidul o deschide! Continuă!
– Îi momesc să vină în țară.
– Cum?
– Le promit 20000 de euro dacă se întorc.
– Și, le dai?
– Le dau, șefu.
– Păi, de unde ai atâția bani, tovarășe Senzaționescu? Alo, DNA-ul – strigă președintele, privind în mulțime. Este cineva de la DNA?
– Stai, șefu – strigă speriat Senzaționescu.
– Ai furat mai mult decât ți s-a repartizat – îi reproșează președintele.
– Nu, șefu, n-ai înțeles. Stai să-ți explic.
– Bine, Senzaționescule – zice președintele, făcându-i semn procurorului de la DNA să se ducă înapoi în sală.
– Șefu, fii atent că asta este o idee genială.
– Dezvoltă subiectul, Senzaționescu.
– Câți bani am împrumutat noi de la evenimente încoace?
– Cine mai știe, Senzaționescule? Mulți.
– Ce datorie externă avem – întrebă Senzaționescu, mai mult retoric, privindu-l pe președinte cu recunoștință.
– Noi n-avem nicio datorie – zice președintele iritat – datoriile sunt ale poporului.
– Bine ziceți, șefu, ați atins fondul problemei. România are acum o datorie de 100 de miliarde. Mă angajez ca, în mandatul meu, să o aduc la 200 de miliarde.
– Bine, și?
– Dacă împărțim 200 de miliarde la 20 de milioane, atunci înseamnă că fiecare cetățean are o datorie de 10000 de euro. Cum are și el o familie, să zicem că familia este formată din 3 persoane, în medie, atunci înseamnă că familia are o datorie de 30000 de euro. Dacă eu le dau lor 20000 de euro, înseamnă că ei mai au de dat statului 10000 de euro.
– Genial, genial, tovarășe Senzaționalul. Voiam să-ți spun Mondialul, dar i-am spus lui Bercea. Mai bine te fac prim-ministru.
Apoi continuă:
– Dar dacă se prinde poporul?
– Ca să nu se prindă, îi trimit să o caute pe Elodia.
– Excelent, Senzaționalule! Îi ținem în țară până își plătesc datoriile. Ai viitorul în față, Senzaționalule!
Mulțimea se ridică în picioare, aplaudă furtunos și scandează: ”Dănuț Mondialul, Senzaționalul!”
– Și acum – zice președintele, după ce mulțimea se potoli – vă prezint extremistul nostru, veșnicul candidat, tovarășul Vaccin Tudor.
În entuziasmul general, un tovarăș solid, îmbrăcat elegant, cu un costum Versace, o floare la butonieră și o batistă roșie ieșind discret din buzunarul de la piept, urcă la tribună și strigă în același timp:
– Mafioților, am să umplu pușcăriile cu voi, ați furat țâța de la gura copilului, ochiul mortului, banul văduvei. Mi-ați furat voturile, grijania voastră de pungași! Vă distrug! Cu mine ați ajuns să vă puneți? Cu cărturarul, cu tribunul Vaccin Tudor?
– Gata, tovarășe Vaccin – îl întrerupe președintele – aici suntem între noi.
– Șefu, se poate așa ceva? Pe analfabetul de Traian l-ai lăsat două mandate la președenție și pe mine, om de litere, tobă de carte, singurul intelectual al partidului, înafară de dumneavoastră, desigur, niciunul?
– Tovarășe Vaccin, o să vină și rândul tău. Deocamdată, spune tovarășilor ce ai de gând să faci dacă ajungi președinte.
– Vă bag la pușcărie, mafioților! V-ați urcat ca păduchele în vârful capului. Sugeți sângele poporului. Am să mă urc pe un cal alb cu sabia în mână și dâgâdâm, dâgâdâm, dâgâdâm …
– Tovarășe Vaccin – strigă președintele.
– Dâgâdâm, dâgâdâm, dâgâdâm ….
– Să sune cineva la 112!

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Partidul e-n toate și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la File din nefericirea națională IV (continuare)

  1. Pop zice:

    Telenovela românească,ce-i are protagonisti pe aceeasi incapabili,hoti si mafioti,nu cred ca va avea vreodată,un sfarsit,oricare ar fi acesta.Sunt departe de casa si de aici,politicul românesc,arată ca un WC public,sa-i zicem european cu design autohton.Te felicit ca de obicei,pentru calitatea subiectelor si-ți trimit salutari de bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s