Interviu cu sculptorul Mihai Ignea

Săptămânalul de Rădăuți

 

1.Sunteți cunoscut pentru activitatea desfășurată în domeniul artelor plastice. Dacă este să ne referim la pictură ori sculptură ce ați mai lucrat în ultima perioadă?

În ultimul timp am lucrat mai puțin. Am pictat totuși câteva tablouri în ulei de dimensiuni mari și am sculptat câteva basoreliefuri în lemn. M-am gândit în schimb îndelung asupra unui proiect mai vechi, foarte drag mie: realizarea unui monument în piatră în amintirea celor care au luptat în munții Bucovinei împotriva comunismului și ocupantului străin. Am fost în acest scop la Ciumârna să văd dacă piatra din carierele locale s-ar putea utiliza într-un asemenea scop. Dificultatea este, în primul rând financiară, deoarece vreau să construiesc monumentul cu banii mei. În ceea ce privește amplasarea, nu ar fi o problemă întrucât l-aș amplasa undeva, pe un câmp. Nu doresc să implic autoritățile în nici un chip în acest proiect pentru că ele sunt vremelnice, iar eroii Bucovinei sunt nemuritori.

2.Puțină lume știe că sunteți autor de poezie. Când ați simțit nevoia să vă eliberați forța creatoare și prin scris?

De la Alecsandri încoace se știe că românul s-a născut poet. Român fiind, am citit și am scris poezii, mai ales în perioada adolescenței. Rătăcind prin viață, am devenit prozaic, până când, acum câțiva ani, am găsit un caiet cu scrieri de-ale mele, de pe vremuri și am dat în mintea adolescenților de acum și dintotdeauna.
Am găsit o poezie pe care numai o minte înfierbântată de adolescent o putea concepe. Poezia se voia o istorie metafizică a lumii. Emoționat, pentru că am avut privilegiul să mă întorc într-un timp fabulos, am continuat-o și, după lungi ezitări, am postat-o pe blogul meu. Bineînțeles că nu am terminat-o și nu o voi termina niciodată, pentru că istoria nu are sfârșit, iar poezia nu are nici măcar început.
Inutil să vă spun că mi-am dorit să ajung scriitor, pentru că am considerat întotdeauna și consider și acum, că cel mai măreț lucru pe care îl poate face un om pe lumea aceasta este să scrie o carte. Bineînțeles, o carte bună. Am început-o și eu, de mai multe ori și tot de atâtea ori am aruncat-o în foc. De regulă, aruncarea în foc se producea după ce reciteam ”Un veac de singurătate”, extraordinarul roman al lui Gabriel Garcia Marquez (Maestre, sper că ai ajuns în paradisul scriitorilor).

3.Care a fost cea mai frumoasă perioadă din viața dumneavoastră?

O întrebare foarte grea, care mă duce cu gândul la lumea mefistofelică a lui Goethe:

”Și ce-i înalt se face jos
Și ce e drept se face strâmb
De văd pe dos sunt sănătos
Numai urâtul e frumos.”

Și mă întreb dacă ce-a fost frumos a fost bine, dacă ce-a  fost bine a fost adevărat și dacă ce-a  fost adevărat a fost frumos.
Iar dacă mă întorc la viziunea lui Nietzsche asupra frumosului din ”Amurgul zeilor”: ”În frumos omul se pune pe sine ca normă a perfecțiunii” și ”în aceasta se preamărește”, aș putea vorbi mai mult despre urât, pentru că, așa cum spunea același Nietzsche, ”omul urăște amurgul propriului său model”.
Îmi este greu să spun care a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, dar aș putea spune cu ușurință ceea ce mă emoționează când mă întorc cu gândul înapoi, unde m-aș întoarce, dacă acest lucru ar fi posibil.
M-aș întoarce în copilărie, atunci când aveam între 5 și 12 ani, când, pentru că mama era la serviciu și tata era la treburile lui, eu vagabondam în voie, aproape toată ziua. Eram bogat, fiind fericitul proprietar al unei insule și a unei peșteri.
M-aș mai întoarce într-o vară, când am plecat cu fratele meu mai mare pe munte și, undeva, într-un vârf de munte, am dat de zăpadă și gheață. era o zi de vară fierbinte și soarele strălucea orbitor pe zăpada imaculată. M-am aruncat în zăpadă, am lunecat pe gheață și m-am jucat fericit, ore întregi. Nu mai voiam să plec de acolo și fratele meu cu greu m-a putut aduce acasă.

4.Ce vis nu vi s-a realizat încă?

Păi, așa cum spunea un înțelept: ”Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească”!
Ca să fiu sincer, majoritatea visurilor mele nu s-au împlinit, s-au uscat și s-au veștejit, poate că erau nesăbuite. Dar, dacă ar fi să fac o ierarhizare, cel mai durabil vis al meu a fost să ajung scriitor. N-am reușit, dar poate că, într-un anumit sens, visul mi s-a împlinit, pentru că mi-am făcut un blog și acolo scriu tot ce îmi trece prin cap. Mare lucru tehnologia! Multe iluzii poate crea, multe vise poate împlini. Dar poate că, până la urmă totul este Maya. O mare iluzie.

5.De ce ar avea nevoie, din punctul dumneavoastră de vedere, viața culturală a Rădăuți-ului ?

Rădăuți-ul are soarta tuturor orașelor mici, de provincie. În plus, se află la periferia României și la granița cu Ucraina. Raportându-l la piramida nevoilor a lui Maslow, Rădăuți-ul se află în zona bazală, fiind preocupat, în primul rând, de satisfacerea nevoilor primare, aflate în sfera biologicului.
Până la urmă, și activitățile culturale se află sub imperiul legilor pieții și în special a cererii și ofertei. În Rădăuți, consumatorii și producătorii de cultură sunt puțini, iar Rădăuți-ul este un oraș mic dintr-o țară care pare a fi din ce în ce mai mică.
Totuși, cultura este esențială în existența unui popor. Ar trebui să învățăm din istoria noastră și din istoria lumii despre legătura indisolubilă dintre cultură și națiune. Se poate observa din istoria evreilor, de exemplu, că un popor poate exista și rezista fără o țară, dar fără cultură nu. Ce ar fi de făcut? Chiar nu știu. Cred că problema aceasta poate fi rezolvată de timp și de oameni.

Consemnează Mălina Anițoaei

 

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s