De la Broşteni la Roşia Montana

Mi-am petrecut vara la Broşteni, unde mă reîntorc în fiecare an cu sentimente din ce în ce mai confuze: cu bucurie, tristeţe, nostalgie şi curiozitate, de parcă aş fi în căutarea a ceva ce am pierdut cu mult timp în urmă. De fiecare dată constat degradarea continuă a coloniei miniere, ultimul vestigiu al utopiei comuniste care a însângerat Broştenii. Începutul utopiei a coincis cu înfiinţarea Gospodăriei Agricole Colective „Dezrobirea” în anul 1950, din iniţiativa unor oportunişti, care-şi spuneau comunişti. Înscrierea în cooperativă s-a făcut prin teroare. Oamenii erau luaţi din casele lor, de pe câmp sau de pe stradă, erau duşi în locuri ascunse şi erau torturaţi până dimineaţă, apoi erau aruncaţi dintr-o maşină într-un şanţ, la margine de drum. Dacă nu semnau adeziunea, erau luaţi din nou. La început, bătăuşii erau localnici, uneori chiar rude ale celor torturaţi. După aceea, poate de teama unor răzbunări, erau aduşi din localităţi mai îndepărtate. Teroarea a fost exercitată şi asupra familiilor şi chiar a copiilor. La şcoală, copiilor ai căror părinţi erau înscrişi în cooperativă sau  în partid, li se puneau steguleţe roşii pe bancă, iar celorlalţi li se atârnau traiste cu paie la gât. Cu toate acestea, spre cinstea lor, au fost oameni care au rezistat. Cooperativa, ca orice lucru clădit pe nedreptate şi pe violenţă, nu a rezistat mult şi s-a desfiinţat în 1964, printr-un faliment total. Au rămas neîncrederea şi resentimentele oamenilor, care nu s-au vindecat nici acum. Tot cam atunci s-au deschis exploatările miniere de la Barnar, Leşu Ursului, Crucea, etc.,  şi au început să se construiască primele blocuri pentru minerii aduşi din toată ţara. Pe lângă cei veniţi şi localnicii şi-au părăsit îndeletnicirile tradiţionale şi s-au făcut mineri, în speranţa unui câştig mai mare. Într-adevăr, o perioadă au câştigat bine şi Broşteniul a fost inundat de valuri uriaşe de alcool. De unde până atunci rar puteai să vezi un om beat pe străzile Broştenilor, de atunci încolo trebuia să fii cu mare băgare de seamă să nu te ciocneşti de ei. În timp ce alcoolul întuneca minţile minierilor, Bistriţa, minunatul râu al copilăriei mele, murea încetul cu încetul, fiind poluat în toate felurile. Lovitura de graţie a fost primită din cauza exploatării de sulf de la Călimani. Barajul unui lac de decantare s-a rupt şi sulful a curs câteva săptămâni în Bistriţa, decimând tot ce era viu. Accidentul s-a petrecut cam prin 1976-1977 şi de atunci, de câte ori plouă mai mult, ploaia spală sulful din carieră şi îl aduce în Bistriţa, care a devenit de atunci un râu aproape mort. Anii au trecut, minele s-au închis, minerii s-au reîntors la îndeletnicirile tradiţionale, s-au pensionat sau au murit. Colonia minieră se părăgineşte pe zi ce trece, în ciuda faptului că Broşteniul a fost declarat oraş. Sărăcia se insinuează încet, dar sigur, pe ruinele coloniei miniere. Şi dacă aceasta nu e de ajuns, minerii sunt şi bolnavi de silicoză şi de alte boli profesionale, iar cu pensiile lor mici nu-şi pot căuta de sănătate. De aceea utilizează metode tradiţionale, şi-au cumpărat capre deoarece se pare că laptele de capră ameliorează starea celor bolnavi de silicoză.

P1130046Piaţa din Broşteni

P1130033Blocuri încălzite cu lemneP1130104Un fost miner

Aşa sfârşesc toate utopiile şi niciodată, sub nici un fel de regim politic, mineritul nu a asigurat o dezvoltare durabilă. În urma lui rămân poluarea şi sărăcia. Oamenii din Roşia Montana şi de pretutindeni ar trebui să înveţe din greşelile trecutului şi din propriile lor greşeli. Oare nu se extrage aur la Roşia Montana de 2000 de ani? De ce nu sunt bogaţi?

Calea spre bogăţie nu este mineritul, cu atât mai puţin aurul. Calea spre bogăţie poate fi agricultura, meşteşugurile, industria, educaţia. În primul rând educaţia. Argumentul cu locurile de muncă nu stă în picioare. Hai să tăiem pădurile! Am avea locuri de muncă câţiva ani şi poate am trăi bine în perioada aceasta. Dar ce am face după aceea?

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la De la Broşteni la Roşia Montana

  1. Pop zice:

    Mihai,te salut,dupa o lunga absenta…Profund,ca de obicei,asa cum ne-ai obisnuit,acest articol,care,din nefericire,nu va putea deschide creierele imbibate de duhoarea banilor nemunciti,transferati de oameni din diverse structuri,in special politicienii corupti si acolitii lor,in conturi grase,in mai toate bancile posibile,in special,in acelea unde prietenii lor sunt directori…Mi-e asa o lehamite de astia,incat m-am saturat,sa-i vad,sa-i aud si totusi,ei,imi conduc destinele putinului timp ramas din viata asta asta,amarata,de roman.Voi reciti articolele tale recente si voi reveni,dupa 5 saptamani,atat,cat voi lucra,din nou,in Austria.Nu voi avea acces la internet,decat o singura data,cand voi fi in Linz.Pana atunci,toate bune.:-)
    Cu respect
    Costi Pop

  2. Pop zice:

    Sunt in Linz acum si te salut…Voi ramane si maine,pana spre seara cand ma voi intoarce in Zipf,impreuna cu „pacientul”meu si sotia lui.Numa`bine Mihai.

  3. Mihai Ignea zice:

    CÂT ADEVĂR E ÎN CEEA CE SUSȚINEȚI MAI SUS, UNCHIULE MIHAI !Cu mult drag va saluta din centrul tarii ghimbăşenii și brașovenii din fam. Ignea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s