Să ne amintim de Petre Ţuţea

Dragă Emil
Mă gândesc cu plăcere la clipa când ne-am cunoscut. Ţin să subliniez că apari, pregnant în viaţa mea, în mod pur, detaşat de timp şi spaţiu. Încerc să gîndesc jocul pe care-l port, între prietenie şi admiraţie. Am certitudinea că te-ai împlinit, eu, însă nu. Mă consolez, nu cu această iluzorie formă a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasă, care punctează cimitirile cu cruci. Crucea simbolizează anularea distincţiei între glorioşi şi învinşi. Fără religia creştină, omul ar trăi neliniştea produsă de limitele vieţii şi de moartea absolută. Ce glorios este creştinismul care populează templele şi cimitirile cu nemuritori. Religia creştină asigură fraternitatea între glorioşi şi anonimi şi învinşi. Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi. Ce glorioasă este viziunea creştină asupra omului, în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern,aici şi dincolo. Religia creştină ne permite să vorbim despre oameni fără deosebire. Este şi firesc, pentru că deşi fizic se aseamănă, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, această disciplină filozofică fundamentală, nu a putut şi nu poate înlocui religia. Religia creştină prin puterea ei nivelatoare, înlătură oamenii de prisos;ea înlătură dezgustul existenţei şi spaima morţii absolute.
Dragă Emil, sunt bătrân, bolnav şi trist. Sunt neliniştit de perspectiva morţii. Ce pustie ar fi viaţa fără temple,  sacerdoţi şi credincioşi. Îmi pare bine că şcoala, cu toate disciplinele ei, nu poate înlocui Biserica.
În singurătatea mea, cel care mă consolează este tânărul Radu Preda pe care Dumnezeu l-a adus în calea frământatei mele vieţi. Prezenţa lui mă linişteşte, astfel nu aştept pe nimeni decât moartea.
P.S. Dragă Emile, cred că-ţi aduci aminte de scrisoarea trimisă acum câţiva ani, prin care te rugam să cumperi camera de lângă Cişmigiu,pentru ca să nu mor chiriaş la stat. Acum când perspectiva morţii mă preocupă mai mult ca altădată, revin cu aceeaşi rugăminte, pentru a avea şi tu, când te vei fi întorcând la Bucureşti, un acoperiş.
3 Martie 1991 Bucureşti

petre-tutea-si-emil-cioran

Dragă Geo
Sunt neconsolat de bătrâneţe, oboseală şi neputinţă.
Până acum mi-a fost teamă c-am să mor singur şi de foame.
Acum nu mai mi-e teamă de nimic. Aş fi nesincer însă dacă ţi-aş spune că, încărcat de dezgust şi neputinţă, aş dori să mor. Ce bizară mi se pare situaţia că, deşi neputincios, vreau să trăiesc cu desgust nedemnitatea neputinţei.
Am o singură certitudine. Că omul moare singur, chiar înconjurat de o mulţime de prieteni a căror prezenţă nu poate consola pe nici un obosit şi neputincios.
Mi-ar face plăcere să te văd, dar nu sunt în stare să mai umblu. Mă simt însingurat şi trist. Nu desprind nicio perspectivă din starea mea actuală. Bătrâneţea este o împletire de incertitudine şi de perspectivă a morţii. Am o mare dorinţă de viaţă, deşi starea mea actuală se împleteşte din conştiinţa bătrâneţii şi a neputinţei. Nu cred că aşa-zisa înţelepciune punctează consolator bătrâneţea. Abia acum actualizez conştiinţa neconsolatoare a bătrâneţii şi morţii.
Cu cea mai profundă prietenie, te îmbrăţişează bătrânul neconsolat,
Petre Ţuţea. Decembrie 1990

Am prezentat mai sus două scrisori trimise lui Emil Cioran şi lui Geo Bogza, care ilustrează amurgul vieţii lui Petre Ţuţea. A murit în mizerie, singurătate şi neputinţă, unul din marile şi puţinile caractere ale României, o minte de excepţie, supranumit „Socrate al României”.Un mare patriot.
Stricată mamă eşti Românie, ce te porţi mizerabil cu fiii tăi cei mai buni şi-i acoperi cu onoruri pe hoţi, trădători, mincinoşi excroci şi tâlhari!
Maestre, te rog să ne ierţi!

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Să ne amintim de Petre Ţuţea

  1. Pop zice:

    Magnific,bunul meu prieten virtual Mihai,cata incarcatura emotionala,poate elibera un astfel de articol.Batranetea,bolile,mizeria sociala si umana,dezinteresul „grajdarilor”,care-si asteapta randul la „muls”,de atatia amar de ani,ma determina sa ma uit mirat si consternat la „mama”Romania,cea care se poarta mizerabil cu fiii ei cei mai buni şi-i acopera cu onoruri pe hoţi, trădători, mincinoşi excroci şi tâlhari!Ti-am redat aici cuvintele,pornite din dorinte,vise si dezamagiri,gandindu-ma si intrebandu-ma…de ce?
    Te salut cu respect
    Costi Pop.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s