Secolul trecut a fost secolul totalitarismelor. Am avut parte de două regimuri dictatoriale, totalitare şi ateiste, care au produs milioane de victime. Din nefericire, pericolul unor regimuri totalitare încă şi mai groaznice nu a trecut. Aş putea spune că este din ce în ce mai mare. Afirm acest lucru datorită faptului că rădăcinile răului se află în societatea modernă, aşa cum susţinea, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, Hannah Arendt în lucrarea sa „Originile totalitarismului”. Societatea modernă a alienat individul, distrugându-i rădăcinile şi înstrăinându-l de tradiţii, obiceiuri, de lumea cu care era obişnuit, de familie şi chiar de mediul înconjurător. A produs fenomenul de masificare şi, prin distrugerea structurilor tradiţionale, acompaniate cu schimbări radicale în viaţa de zi cu zi, a condus la creşterea sentimentului insecurităţii personale, la angoasă şi stres. Sentimentul insatisfacţiei şi lipsei de sens este din ce în ce mai acut şi datorită secularizării societăţii moderne şi, mai ales, postmoderne. Omul postmodern caută fericirea aici, pe pământ, în viaţa aceasta, deoarece îi lipseşte dimensiunea transcedentală şi idealul religios. Aspiraţiile profane, căci de un ideal profan cu greu putem vorbi, sunt serios afectate de criza economică. Dezorientarea şi însingurarea sunt amplificate de dezintegrarea spaţiului public, de birocraţia din ce în ce mai stufoasă, care apreciază fiinţele umane numai cantitativ şi nu calitativ, astfel încât individul nu se mai poate afirma în proprii săi ochi şi în ochii societăţii şi nu îşi mai poate defini o identitate. În România, deoarece societatea a fost atomizată, masificată şi ateizată în regimul comunist, pericolul este şi mai mare, deoarece nu există nici măcar germenii societăţii civile, care ar putea fi câinele de pază al democraţiei. De fapt, românii nu mai cred în democraţie, dovadă fiind sondajele de opinie, unde, în mod constant, actorii de bază ai democraţiei, parlamentul, partidele politice, presa şi sindicatele sunt pe ultimele locuri. Într-o asemenea situaţie, alunecarea spre dictatură şi totalitarism este inevitabilă. Se vede cu ochiul liber că românii caută un „tătuc” care să-i scoată din izolare, sărăcie, frica de ziua de mâine, pentru că în Tatăl Ceresc şi în legile Lui nu mai cred. Acest lucru s-a văzut la toate alegerile care au avut loc în România şi, mai ales, la ultimele alegeri, când l-au ales din nou pe Traian Băsescu, care părea în ochii lor omul providenţial. Deocamdată, alunecarea în dictatură este frânată de apartenenţa la Uniunea Europeană. Dacă se întâmplă ceva cu Uniunea Europeană, drumul spre dictatură are sens unic (pentru o lungă perioadă de timp).
P.S. De fapt, s-a şi întâmplat, U.E. este tot un fel de Uniune Sovietică.
-
Articole recente
Arhive
- Aprilie 2018
- Martie 2018
- Februarie 2018
- Ianuarie 2018
- Decembrie 2017
- Octombrie 2017
- Septembrie 2017
- August 2017
- Iunie 2017
- Aprilie 2017
- Martie 2017
- Februarie 2017
- Ianuarie 2017
- Decembrie 2016
- Noiembrie 2016
- Octombrie 2016
- Septembrie 2016
- August 2016
- Iulie 2016
- Iunie 2016
- Mai 2016
- Aprilie 2016
- Martie 2016
- Februarie 2016
- Ianuarie 2016
- Decembrie 2015
- Noiembrie 2015
- Octombrie 2015
- Septembrie 2015
- August 2015
- Iunie 2015
- Mai 2015
- Aprilie 2015
- Martie 2015
- Februarie 2015
- Ianuarie 2015
- Decembrie 2014
- Noiembrie 2014
- Octombrie 2014
- Septembrie 2014
- August 2014
- Iulie 2014
- Iunie 2014
- Mai 2014
- Aprilie 2014
- Martie 2014
- Februarie 2014
- Ianuarie 2014
- Decembrie 2013
- Noiembrie 2013
- Octombrie 2013
- Septembrie 2013
- August 2013
- Iulie 2013
- Iunie 2013
- Mai 2013
- Aprilie 2013
- Martie 2013
- Februarie 2013
- Ianuarie 2013
- Decembrie 2012
- Noiembrie 2012
- Octombrie 2012
- Septembrie 2012
- August 2012
- Iulie 2012
- Iunie 2012
- Mai 2012
- Aprilie 2012
- Martie 2012
- Februarie 2012
- Ianuarie 2012
- Decembrie 2011
- Noiembrie 2011
- Octombrie 2011
- Septembrie 2011
- August 2011
- Iunie 2011
- Mai 2011
- Aprilie 2011
- Martie 2011
- Februarie 2011
- Ianuarie 2011
Categorii
Meta
Categorii
Anunțuri