Eclipsă de soare

În camera spaţioasă era aglomeraţie mare. Undeva, lângă fereastră, pe un fotoliu, un bătrânel învelit în pături părea că dormitează sau că se află într-o meditaţie profundă. Pe genunchi avea operele lui Lenin. În cameră se aflau oameni de toate vârstele şi din toate categoriile sociale, dacă te luai după îmbrăcăminte, pentru că se aflau alături costume Armani, tunici maoiste, pălării de fetru, şepci bolşevice şi băşti muncitoreşti. La un moment dat, bătrânelul, parcă trezit din somn, într-o altă realitate, şi-a ridicat capul, rotindu-l asupra mulţimii, dar parcă privind undeva peste capetele lor, spre spaţii şi timpuri îndepărtate, a început să vorbească parcă pentru o altă asistenţă:
– O, tovarăşi! Unde sunt înaintaşii voştri, unde este tovarăşul Marx…
– E mort, tovarăşe preşedinte – strigă cineva din sală.
Bătrânelul continuă de parcă nu ar fi auzit nimic.
– Unde este tovarăşul Engels, tovarăşul Lenin …
– La Moscova, în mausoleu, am fost astă-vară, tovarăşe Iliescu – spune un vechi stalinist.
Fără să audă pe nimeni, bătrânelul continuă:
– Unde este marele Stalin, tovarăşul Hrusciov, tovarăşul Dej, tovarăşul Ceauşescu …
– L-aţi împuşcat, tovarăşe preşedinte.
– A, da, da, mi-aduc aminte, da, da … şi continuă:
– Unde este Trăienel?
– La Cotroceni, de când l-aţi făcut preşedinte, se dă mare, nu mai vorbeşte cu noi – spune un bărbat între două vârste, uşor grizonat, îmbrăcat într-un costum Armani, făcând un pas înainte.
– Tovarăşul Crin?
– Da, tovarăşe preşedinte, chiar eu, Crin Antonescu.
– Să-ţi schimbi prenumele – spune tovarăşul preşedinte – să-ţi spui Trandafir, Trandafir Antonescu.
– Mi-l schimb, tovarăşul preşedinte, dar am o rugăminte, vă rog mult.
– Spune, Trandafir.
– Vă rog, tovarăşe preşedinte, daţi-mi şi mie un partid ca lumea, un partid mare, cum i-aţi dat lui Ponta.
– Tovarăşul Trandafir, dar tu eşti de dreapta!
– Tovarăşe preşedinte, dar Traian nu era seara de stânga şi dimineaţa de dreapta? Şi nu numai el, tot partidul!
– De Trăienel să nu te iei, e singurul care cunoaşte politică. Du-te şi adu-l aici – spune preşedintele, făcând un gest ce sugera că discuţia s-a terminat.
În timp ce Trandafir se îndepărta, preşedintele scruta depărtarea, căutând parcă pe cineva. Într-un târziu întrebă:
– Unde-i Emil?
Se produse o busculadă în mulţime şi doi oameni, unul mic şi gras, celălalt înalt şi slab, se buluciră, ieşind din mulţime, strigând amândoi într-un glas:
– Aici, tovarăşe preşedinte.
Preşedintele îl privi cu severitate pe cel mic, apoi spuse:
– Boc, adu-i un scaun lui Emil.
În timp ce Boc alerga după scaun, privirea bătrânului se îndulci, apoi spuse cu duioşie:
– Emil, hai lângă mine, stai jos aicea, pe covor.
Emil se aşeză turceşte lângă fotoliul preşedintelui. În timp ce mâna stângă a preşedintelui îl mângâia pe cap, iar Emil se trăgea de barbă, ochii bătrânelului se îndreptară asupra audienţei cu un vizibil dispreţ.
– Vedeţi, bă bagabonţilor, Emil e singurul care a-nvăţat, singurul care s-a ţinut de buchea cărţii, nu ca voi, care n-aţi luat nici bacalaureatul. Şi dacă nu eram eu şi acum mai vindeaţi bilete la suprapreţ la Patria sau pe Ghencea.
– Aşa-i tovarăşe preşedinte, vă mulţumim – strigă asistenţa într-un glas.
Ochii preşedintelui priviră în jos, îngânduraţi, parcă amintindu-şi ceva şi apoi întrebă:
– Da’ Bombonel unde-i?
Se lăsă o tăcere mormântală. Unii priveau în pământ, alţii se uitau pe fereastră, unii îşi aranjau cravata, alţii se trăgeau de un nasture sau de barbă, fiecare îşi căuta ceva de făcut. Într-un târziu, Emil îşi luă inima-n dinţi şi spuse:
– La mititica.
– La femei? – întrebă preşedintele stupefiat.
– Nu, la puşcărie – au spus toţi într-un glas.
În liniştea mormântală care se lăsă, se auzi la uşă:
– Cioc, cioc, cioc!
– Cine-i? – întrebă preşedintele.
– Boc.
– Care Boc?
– Boc, Boc, Boc.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Partidul e-n toate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Eclipsă de soare

  1. Sefora zice:

    Buna seara.
    Ma bucur ca ai citit „India secreta” si sa stii ca „Egiptul secret” este si mai interesanta.
    Cat despre ” prietenii ” nostri din clasa politica de dupa `89…evident ca au fost de acord pentru distrugerea Romaniei.Pot sa gandesc ca initial nu or fi fost constienti la ce-si dau acordul,dar cu cat au trecut anii nu cred ca nu distrugeau totul constient.Il iau ca exemlu pe Basescu.Cand a fost ales in primul mandat inca ma aflam in Statele Unite.Locuiam foarte aproape de Washinton DC si primeam un ziar romanesc ce aparea la New York.Am fost foarte uimita sa citesc o stire in acel ziar ca Basescu ,a doua zi dupa ce se instalase la Cotroceni,a facut o vizita la Casa Alba.Ce cauta acest individ chiar a doua zi dupa numirea lui ca presedinte la Casa Alba???Pentru mine a fost clar:a venit sa asigure „marea putere” ca el isi merita numirea…Apoi peste scurt timp,din cauza de criza economica,eu si fiica mea ne-am intors in Romania.Ce-am gasit in tara si ce-am vazut ca face acest individ mi-a confirmat mie ca aveam dreptate.Acest om a fost pus presedinte numai pentru a finaliza distrugerea tarii.Recent am urmarit un video ce circula pe internet despre activitatile europarlamentarilor romani si un fragment dintr-un discurs a lui Basescu.Acesta se lauda cu emfaza ca in 2007 el a renuntat la suveranitatea statului Roman in favoarea suveranitatii UE.Cine i-a dat dreptul acestui individ sa renunte la suveranitatea statului fara sa ceara permisiunea poporului?
    Imi este sila de ce se intampla….
    Sa ai o seara buna,Sefora

    • mihaiignea zice:

      România se comportă ca şi cum ar fi o corabie în derivă, sau care ar fi condusă spre naufragiu de un căpitan dement, iar echipajul şi călătorii ar fi beţi criţă. Mai spune-mi ceva despre America.

  2. Sefora zice:

    Buna seara.
    Multumesc pentru raspuns.
    In ce priveste America…sunt multe de spus.Mai intai fac precizarea ca fiecare percepe viata in State dupa nivelul lui de educatie si…trezire spirituala.Sa nu ma intelegi gresit,dar cine se duce in State fiind un profund materialist are mari sanse sa traiasca bine si sa afirme ca acolo este sau a fost raiul pe pamant.Spun a fost pentru ca cine a fost in State sau inca mai traieste acolo si declara ca nimic nu-i schimabat este ori un mincinos ori orb,ori omul sistemului , deci este datoria lui sa spuna ca totul este minunat acolo.
    Eu am simtit din primii pasi facuti in State ca minciuna si falsitatea sunt la ele acasa.Dar sa recunoastem ca au dezvoltat un standard de viata , care nu este posibil nicaieri pe fata pamantului,dar care a pacalit pe multi.Datorita sistemului financiar bancar care acum le iese pe gat lasand milioane de oameni fara casa,fara servici si datori vanduti pe viata din cauza creditelor acordate aproape fara limite.Dar recunosc ca este placut sa traiesti intr-o tara cu un astfel de standard.Si ori cat de mult se va degrada viata in State tot se va trai mai bine acolo decat intr-un stat ca Romania unde se distrug toate structurile si oamenii o iau razna.Pe mine nu ma intereseaza cum au reusit unii sa-si faca un rost in State,dar din experienta traita de mine si fiica mea pot sa-ti spun ca nu reusesti daca iti imaginezi ca se merge pe cinste si onestitate si ca esti apreciat sau promovat doar dupa valoarea ta de om.Nu.Dupa ce si-a luat un master in State si a incercat sa-si gaseasca o slujba pe masura calificarilor,nereusind,in final trei persoane din trei locuri diferite i-au spus secretul sa ai succes in State:sa apartii unui club de renume [ca Rotary,spre exemplu],sa fii evreu sau sa apartii unei religii de proportii…Repet,sunt multe de spus…Unul din profesorii pe care i-a avut la master i-a mai spus ca sa nu-si faca prea multe iluzii cu gasirea unei slujbe in domeniul academic pentru ca descrierea unei slujbe se face dupa rezume-ul celui caruia ii este pregatita slujba.Cu alte cuvinte este anuntata slujba cand deja se stie cine va fi angajat si toata mascarada cu interviurile este praf in ochi pentru prostime.
    Sa ai o seara buna Mihai.

    • mihaiignea zice:

      E clar, lumea s-a făcut tot mai mică. E greu să mai găseşti un loc în care să te retragi, să trăieşti aşa cum doreşti. Astă vară am umblat prin munţi şi am văzut oameni care s-au retras în sălbăticie (atât cât a mai rămas), în grupuri sau singuri. Niciodată n-am întâlnit mai mulţi. Probabil s-au săturat de civilizaţie. Sunt curios cât timp o să fie lăsaţi. O zi bună, Sefora.

  3. Sefora zice:

    Buna seara Mihai.
    Imi permit sa te deranjez pentru a te informa despre o carte care,eu cred,ar trebui sa fie citita de fiecare om de pe planeta.Daca iti poti permite si doresti [costa 35 lei] procura-ti aceasta carte:”777″,scrisa de un jurnalist francez:Pierre Jovanovic.Ti-am pomenit de aceasta carte deoarece in ultimul meu comentariu vorbind despre America,in treacat am adus vorba de sistemul financiar bancar.Ei bine,Pierre Jovanovic face in aceasta carte o foarte buna analiza a situatiei actuale a lumii finantistilor si nu numai.Cartea este extrem de interesanta.
    Sa ai o seara buna,Sefora.

  4. Sefora zice:

    Buna ziua.
    Nu,nu au gresit la traducere.Tocmai din aceasta cauza am spus ca este foarte interesanta.Ai sa te dumuresti din continutul cartii.
    Sa auzim numai de bine,Sefora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s