Oraşul făcut din uraniu

Umblu prin oraşul aglomerat
Ce-mi apare ca un muşuroi de furnici
În care rătăcesc oameni mari
Dar mai ales oameni mici.

Dacă-i priveşti, vezi că se mişcă haotic
Prin oraşul ce se zbate spasmodic
Se mişcă aparent fără ţel
Prin oraşul din beton şi oţel.

Sunt oamenii noului mileniu
Făcuţi din siliciu, telur şi seleniu
Sunt oamenii noi
Ce nu mai cred în sfinţi şi eroi.

Merg prin pasajul întunecat
Printre umbrele ce se sparg în vitrine
Printre cioburi, oglinzi şi chipuri străine
Privesc oraşul aglomerat.

Oraşul ce n-aude, nu vede şi tace
Nu simte, este crud, dur şi tenace
Căci şoaptele i-au fost duse de vânt
Iar ochii i s-au scurs în pământ.

Şi mă simt printre ei tot mai straniu
Un obiect cuprins în prospect
În oraşul făcut din uraniu
A gândi e de-a dreptul suspect.

Mihai Ignea

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s