Oameni de tinichea

Tăcere asurzitoare în oraş
Şi paşi, ropot de paşi
Paşi cadenţaţi de ostaşi
Şi corbi croncănind la colţuri de stradă
Scormonind cu gheara-n zăpadă.
Ciorile latră,
Lacrima se scurge pe piatră.
Se scurge prin noi, prin noi amândoi,
Prin ochi de smarald
Pe pavajul cârpit cu asfalt.
Ochi se ridică ca un abur spre cer,
Pe pământ a murit şi ultimul înger
Şi ultimul om.
Şi ultimul gând s-a sfârşit
În omul de plumb, ruginit.
În omul de fier, în omul din cer
În oraşul pustiu cu un cer plumburiu,
Ce-şi ucide copiii cei buni
Şi-i înalţă la cer pe nebuni.

Mihai Ignea

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s