Solidaritatea la crimă

   „Cei care au asasinat împreună, în ură, dar împreună, trăiesc şi împreună mor. Din crimă nu se evadează decât în moarte .Dragostea poate lega pentru un timp, dacă nu pe viaţă, oameni care se cunosc. Rari sunt soţii care urmează pilda lebedelor din legendă şi se sinucid când unul se prăpădeşte. Cei mai mulţi se recăsătoresc, fiindcă nu suportă să doarmă singuri. Sinuciderile în doi se întâmplă tinerilor care n-au avut răbdare să aştepte  bătrâneţea. Legătura prin crimă este pe viaţă, indiferent în ce chip au participat la asasinat. Într-un regim ca cel imaginat de Lenin şi realizat de Stalin, crima şi minciuna hotărâte de vârfuri se transmit din aproape în aproape, până la executanţi. O dată într-o regiune, altă dată în alta, de multe ori în toată ţara. Astfel se face prima sudură. Urmează iniţiativa organelor locale şi reacţiunea în lanţ a crimei continuă, până acoperă întreaga suprafaţă a societăţii.

    În România, lucrurile s-au întâmplat româneşte. S-a împuşcat relativ puţină lume, însă s-au înscenat mii  de procese.Un fapt caracteristic pentru absurditatea hotărârilor şi în acelaşi timp pentru modul cum se crează solidaritatea la crimă este executarea multor deţinuţi de drept comun în 1956. În fiecare oraş, în fiecare orăşel au fost scoşi din închisori delicvenţi de drept comun şi împuşcaţi în dreptul vreunui magazin, apoi cadavrele păzite de ostaşi câte două trei zile. Majoritatea erau hoţi de meserie,unii din întâmplare condamnaţi  pentru fapte mărunte. Mulţi au lăsat copii orfani.

   Toţi executanţii rămân solidari între ei şi cu cei de la care au primit ordinele, chiar dacă nu s-au văzut niciodată. Odată s-a întâmplat ca personalul lagărului de la Salcia (jud. Brăila) să fie arestat fiindcă omora deportaţii sub tot felul de pretexte şi prin tot felul de metode.De pildă, iarna îi legau de un stâlp în curte, turnau apă peste dânşii şi dimineaţa îngropau statuile de gheaţă. Închisoarea lor n-a durat mult.Toţi au fost eliberaţi şi repuşi în funcţie.

    Cred că marea stabilitate a conducerilor în statele socialiste se explică în parte prin crimele şi hotărârile absurde ale tuturor. Fiecare se simte vinovat în conştiinţa lui şi-i este teamă să vorbească, fiindcă toţi au spus „da”. Cine iese din convenţia secretului riscă răzbunarea celorlalţi.”

               Andrei Şerbulescu   ( Belu Zilber )    „Monarhia de drept dialectic”

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s