Cum am ajuns profesor

Într-o zi din februarie 1988, sătul de plânsetele muncitorilor pe care îi aveam în subordine, i-am adunat şi le-am ţinut următorul discurs (citez aproximativ din memorie): „Stimaţi colegi, aveţi dreptate, aveţi 100% dreptate, condiţiile de muncă din atelierul nostru sunt inacceptabile, este un frig de crapă pietrele, a îngheţat lichidul de răcire, uleiul s-a făcut vaselină, vântul bate de-ţi îngheţă sângele în vene, toate normele de protecţie a muncii şi a sănătăţii sunt încălcate. Dar, după cum ştiţi, eu sunt inginer stagiar, şef de formaţie şi nu am nicio putere. La nenumăratele referate şi sesizări trimise conducerii secţiei şi întreprinderii nu am primit nici un răspuns. De aceea vă propun ca de mâine atelierul nostru să declare grevă generală. Mă duc în birou şi redactez hârtia prin care anunţăm conducerea întreprinderii că declarăm grevă. Eu semnez primul şi voi semnaţi după mine.”
Zis şi făcut. Am redactat hârtia, am semnat-o, dar am avut surpriza să constat că muncitorii mei fugeau de mine ca de lepră, nici nu aveau curajul să atingă hârtia, se ascundeau pe după maşini, pe după stâlpi, fiecare pe unde putea. Nu a mai semnat-o nimeni.
A doua zi i-am  adunat din nou şi le-am spus: „Sunteţi nişte fricoşi, mie ca iniţiator, ca inginer şi ca şef al vostru ar putea să mi se facă mult mai mult rău, dar vouă ce să vă facă, să vă ia ciocanul din mână şi să rămâneţi cu secera? Să nu mai veniţi la mine să vă plângeţi!”
Nu au mai venit la mine să se plângă, în schimb, mi-au ieşit vorbe prin oraş că aş fi nebun. Conducerea întreprinderii, auzind bineînţeles de întâmplarea aceasta şi de altele, nu ştia cum să scape de mine. Am transmis conducerii că aş pleca la liceu în calitate de profesor. În câteva săptămâni am fost transferat la liceu.
În acest fel s-a încheiat scurta mea carieră de inginer şi a început lunga şi neaşteptata mea carieră de profesor. Şi cred că nu a câştigat nimeni nimic din această întâmplare, dar eu am învăţat o dată în plus că nu trebuie să te bazezi pe solidaritatea românilor şi nici pe curajul lor.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s