Alegeri în România

Au mai trecut nişte alegeri unde am votat fără speranţe şi fără iluzii. Nimic nu s-a schimbat sau se va schimba fundamental în România. De douăzeci şi ceva de ani aceeaşi oameni se rotesc la putere cu aceleaşi chipuri dar cu alte măşti, scălămbăindu-şi chipurile sluţite de patima puterii şi a îmbogăţirii fără limită, urzind la nesfârşit veşnica ţesătură de minciuni. Concetăţenii noştri participă cu mai mult sau mai puţin entuziasm la farsa tragi-comică a democraţiei din România, eternizând la putere „noul vechi regim”. Desigur, România este oglinda noastră şi noi ne merităm conducătorii care reprezintă chintesenţa calităţilor şi defectelor noastre şi totuşi nu poate să nu te cuprindă tristeţea când vezi depopularea, îmbătrânirea şi exodul fără precedent în istoria României. Pentru prima dată milioane de români şi-au pierdut încrederea în ţara lor şi s-au împrăştiat în lumea largă, căutând o viaţă mai bună, dar ducând cu ei însingurarea, nostalgia şi tristeţea iremediabilă a emigranţilor de pretutindeni şi dintotdeauna. În urma lor au rămas durerile neştiute ale copiilor părăsiţi, lăsaţi în grija vreunui vecin sau în cel mai bun caz în grija unor bunici bătrâni, bolnavi şi uneori senili. A rămas tristeţea nemărginită a părinţilor care-şi văd în amurgul vieţii familia destrămată, împrăştiată în cele patru zări ale lumii. A rămas România fără şanse şi fără perspective, fără iluzii şi fără speranţe, cu valorile răsturnate şi răstălmăcite, negociabile şi cotate la bursă. Totul se vinde şi se cumpără: onoarea, dreptatea, sănătatea, organele interne, diplomele, libertatea, onestitatea, adevărul, copiii, minciuna, femeile, etc.
Am văzut zilele trecute, la un post de televiziune pe academician Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române. M-a amuzat şi m-a întristat în acelaşi timp încurcătura domnului academician care, la întrebarea realizatorului: „Ce atitudine a luat Academia Română la continua degradare a învăţământului românesc?” , a dat-o pe lângă copac, se făcea că nu înţelege întrebarea, răspundea în cunoscuta limbă de lemn a activiştilor comunişti. Au tăcut academicienii, au tăcut universitarii, au tăcut profesorii de toate categoriile, au tăcut intelectualii patriei, a tăcut toată lumea într-o complicitate vinovată (cu puţine excepţii). Au tăcut la toate hoţiile şi măgăriile petrecute în România. Şi-au luat partea şi au tăcut iar ceilalţi, cei mai mulţi, au tăcut din frică, comoditate şi laşitate însă fără a mai avea scuza dictaturii comuniste.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s