O catastrofă ecologică

Cu nostalgie îmi amintesc de vremea când beam apă din Bistriţa. Pe atunci, în apele cristaline şi pure, cu uşoare nuanţe verzui colcăiau peşti feluriţi. Stăteam ore întregi şi priveam clenii, mrenele, păstrăvii şi lipanii cum se zbenguiau în apele limpezi în care soarele se topea în nuanţe aurii. Uneori, dimineaţa plecam la pescuit. Mama punea de mămăligă. Până se făcea mămăliga, eu mă întorceam cu peştele. Nu prindeam niciodată mai mult decât mâncam la o masă. Aceste povestiri pot părea poveşti pescăreşti, însă atâta peşte era în Bistriţa ( şi cei care au prins acele vremuri pot să confirme), încât dădeam la copiii mai mici decât mine un scobar pe două râme.

În zona Broşteniului au început exploatările miniere de la Barnar, Lesu Ursului, Tarniţa, etc. şi au venit oameni din toate zonele ţării. Pe măsură ce oamenii s-au înmulţit, conştiinţa lor a scăzut şi au început să braconeze în toate felurile posibile: cu dinamită, curent electric, cu plase, etc. Cu toate acestea, peştele din Bistriţa părea nesfârşit, de parcă ar fi izvorât din pământ sau dintr-un corn mitologic al abundenţei şi nici un om care avea o undiţă nu flămânzea.

Anii au trecut, eu eram în vremea aceea elev la un liceu din Bucureşti. Când am venit în vacanţa de vară – eram cred în clasa a XI-a – şi m-am dus să-mi înmoi picioarele în Bistriţa, mi-am dat seama, cu spaimă în suflet, că râul era mort. Ce se întâmplase? Dracul ( pe cine să dau vina?) băgase în capetele conducătorilor de atunci ai României să exploateze sulful din Călimani şi să-l vândă pe dolari americani. Au ras un munte (Negoiul), au cheltuit fonduri colosale, sulf au găsit în cantităţi foarte mici, în schimb au produs un dezastru ecologic. În urma ruperii unui baraj de decantare (sulf + apă + acid sulfuric) sulful a ajuns în Negra Şarului şi de acolo în Bistriţa, unde a distrus aproape în totalitate fauna acvatică. Specii întregi au dispărut în totalitate: mreana cu burta galbenă (care ajungea la 4 – 5 kg), şuiul, etc. Nici astăzi, după aproape 40 de ani, fauna piscicolă nu s-a refăcut măcar în proporţie de 5%, mai ales că ploile spală sulful şi-l aduc periodic în Bistriţa.

Din nefericire, dracul nu stă degeaba, dracul este activ şi a băgat în sufletele lacome şi în minţile nedeprinse cu cugetarea ale conducătorilor actuali ai României să extragă aurul de la Roşia Montana cu cianuri, ceea ce va duce la un nou dezastru ecologic asemănător cu cel din Călimani. Pentru exemplificare, prezint în continuare câteva fotografii cu dezastrul ecologic din Călimani:ImagineImagineImagine

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s