Calul

În vremea copilăriei mele, la spitalul din Broşteni, era un angajat a cărui activitate principală era să facă aprovizionarea spitalului cu diverse produse. Aprovizionarea se făcea cu căruţa. Personajul nostru, cunoscut sub numele de Caţa, făcea drumul dintre Broşteni şi spital de câteva ori pe zi, adică de câte ori era nevoie. Pe drumul de întoarcere oprea la toate cârciumile de pe traseu, servea un pahar de vin sau de tărie şi pornea mai departe. Uneori, băutura fiind prea tare sau omul prea însetat, personajul nostru adormea în căruţă. Calul, animal a cărui memorie este proverbială, oprea la fiecare cârciumă, aştepta câteva minute, iar dacă stăpânul nu cobora, pleca mai departe ducându-şi stăpânul teafăr până în curtea spitalului. De bună seamă, într-o bună zi, omul nostru a murit din cauza abuzului de alcool. Un timp după aceea, calul şi-a căutat stăpânul pe la cârciumile din Broşteni până când a fost vândut unui geambaş de cai.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s