Calul

În vremea copilăriei mele, la spitalul din Broşteni, era un angajat a cărui activitate principală era să facă aprovizionarea spitalului cu diverse produse. Aprovizionarea se făcea cu căruţa. Personajul nostru, cunoscut sub numele de Ghiță, făcea drumul dintre Broşteni şi spital de câteva ori pe zi, adică de câte ori era nevoie. Pe drumul de întoarcere oprea la toate cârciumile de pe traseu, servea un pahar de vin sau de tărie şi pornea mai departe. Uneori, băutura fiind prea tare sau omul prea însetat, personajul nostru adormea în căruţă. Calul, animal a cărui memorie este proverbială, oprea la fiecare cârciumă, aştepta câteva minute, iar dacă stăpânul nu cobora, pleca mai departe ducându-şi stăpânul teafăr până în curtea spitalului. Când nea Ghiță dormea profund, calul auzea sforăiturile și nu mai oprea la restaurant, iar consumatorii făceau pariuri pe seama lui nea Ghiță și a calului său. Nea Ghiță își învățase calul să bea, nu bea singur, își servea și calul cu o halbă de bere. Calul lua halba între dinți, spre amuzamentul comesenilor, o ridica și o dădea pe gât, ceea ce stârnea ropote de aplauze și masa se umplea de sticle de băutură cu care gospodarii îl cinsteau pe nea Ghiță pentru spectacol. Inteligența calului ajunsese proverbială și mulți susțineau că animalul este mai deștept decât nea Ghiță iar dacă lumea ar fi așezată temeinic calul ar trebui să fie angajat în locul lui nea Ghiță și nea Ghiță să fie în locul calului. Ba niște consumatori l-au invitat la cârciumă și pe învățător ca să stabilească el în ce clasă ar putea fi înscris calul. Învățătorul și-a exprimat admirația față de inteligența calului și a declarat , de față cu toți comesenii, că ar putea fi înscris în clasa a doua, ba chiar că și în clasa a treia, are elevi mai slabi la învățătură decât calul.
De bună seamă, într-o bună zi, omul nostru a murit din cauza abuzului de alcool. Un timp după aceea, calul şi-a căutat stăpânul pe la cârciumile din Broşteni, spre hazul și distracția petrecăreților, până când a fost vândut unui geambaş de cai.

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s