Odiseea memoriei

Pentru noi, Ulise reprezintă un erou arhetipal, un model exemplar, ne reprezintă pe fiecare dintre noi, iar „Iliada şi Odiseea” este viaţa noastră cuprinsă între aventura cunoaşterii, voiajul interior, călătoria iniţiatică, idealul personal sau colectiv şi dorinţa reîntoarcerii la origini, a reîntoarcerii acasă în Itaca noastră.
Fără întoarcerea acasă, călătoria nu are sens nici pentru noi nici pentru ceilalţi. Într-un timp liniar, fără început şi fără sfârşit, singura reîntoarcere adevărată este în memorie, deoarece nici noi, nici cei pe care îi reîntâlnim nu mai suntem aceeaşi, nici timpul şi nici spaţiul nu mai au aceeaşi dimensiune. Indiferent dacă ne întoarcem acasă în ipostaza unui Ulise cuceritor al Troiei sau a fiului risipitor care a pierdut aproape totul în lunga peregrinare, drumul către casă este mai dureros şi uneori este imposibil deoarece lumea în care ne-am născut nu mai există, nici casa, nici părinţii, nici prietenii sau cunoscuţii. Nu mai există nimeni care să taie viţelul cel gras în cinstea întoarcerii noastre. Şi totuşi, reîntoarcerea este esenţială pentru că închide cercul şi sacralizează timpul şi spaţiul, pentru că numai ea pune în valoare drumul şi dă substanţă memoriei.
Cu câţiva ani în urmă, când m-am întors acasă, paşii mi-au trecut prin faţa casei în care a locuit câţiva ani „prima dragoste” de la începutul adolescenţei. Din casă a mai rămas numai hornul, neverosimil de înalt. Peste un an a dispărut şi acesta şi nimic din locul acela nu mai aminteşte de casa cea mai frumoasă din ţinut şi de oamenii care au locuit-o. Totul a rămas numai în amintirea mea, dar, chiar şi aici, lucrurile şi faptele au rămas estompate, fantomatice, nebuloase, astfel încât cu greu mai fac deosebirea dintre realitate şi iluzie.
Dar este important să te întorci pentru că numai atunci te întâlneşti cu tine însuţi, cu cel care ai fost, cu cel care ai fi putut fi şi cu cel care eşti, cu idealurile, iluziile şi visurile tale, cu fantasmele şi fantomele trecutului. Numai în felul acesta te poţi întâlni mai uşor cu oamenii pe care i-ai iubit, pe care i-ai urât, cu oamenii pe care i-ai dezamăgit sau care te-au dezamăgit şi îi poţi ierta şi te poţi ierta şi în felul acesta poţi salva ceea ce marită salvat din tine însuţi.
Pentru a te întoarce îţi trebuie curaj, iar întoarcerea implică suferinţă. Pe drum te întâlneşti cu greşelile, cu laşităţile şi cu păcatele tale. Dar, trecând prin acest purgatoriu, există şansa de a te întâlni cu inocenţa copilăriei şi mai poţi privi încă o dată lumea prin ochii copilului care ai fost şi te poţi minuna de albastrul cerului, albul zăpezii, foşnetul ierbii, murmurul apelor, de minunata lume a Preaînaltului.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s