Împăraţii apreciau învăţătura

„După ce s-a făcut asupra acestui lucru cu multă grijă cercetare de către episcopii, abaţii, ducii şi de către toţi judecătorii şi mai marii Sacrului nostru Palat, acordăm însufleţiţi de părintească dragoste, privilegiul de faţă tuturor acelora care, ca oameni ai şcolii, călătoresc pentru studii, şi mai cu seamă profesorilor care dau învăţătură despre legile divine şi sacre, anume ca în locurile în care se ocupă de studiile lor, atât ei cât şi trimişii lor să vină şi să locuiască acolo în siguranţă. Căci, întrucât făptuind lucruri bune, merită lauda şi protecţia noastră, socotim că se cuvine ca pe toţi aceia prin a căror ştiinţă e luminată lumea, iar viaţa supuşilor e îndreptată către ascultarea de Dumnezeu şi de noi, servitorii Săi, să îi apărăm cu o dragoste faţă de orice fel de nedreptate. Cine dintre ei nu este oare vrednic de ajutorul şi milostivirea noastră? De dragul ştiinţei ei au devenit pribegi, din bogaţi s-au făcut săraci, pe ei înşişi se nesocotesc, viaţa şi-o expun tuturor primejdiilor şi adesea pătimesc fără pricină de pe urma nedreptelor atacuri ce le îndură – din partea celor mai ticăloşi oameni. Prin această lege universală şi pentru totdeauna valabilă, hotărâm aşadar ca de acum înainte nimeni să nu mai aibă îndrăzneala de a nedreptăţi în vreun fel pe un om al şcolii, nici să cuteze a-i provoca vreo daună din pricina datoriei altuia din aceeaşi provincie, aşa cum am auzit că s-ar fi întâmplat uneori în virtutea unui obicei ticălos. De la aceea care în cunoştinţă de cauză vor călca această lege, şi de la cârmuitorii acelor locuri din acea vreme când se va fi întâmplat aceasta şi care ar fi neglijat să pedepsească delictul, de la toţi trebuie să se pretindă restituirea împătrită a bunurilor răpite, iar pecetea infamiei fiindu-le aplicată prin însăşi legea de ei nesocotită, ei să fie lipsiţi pentru totdeauna de demnitatea pe care au deţinut-o. Dar dacă, cu toate acestea, cineva ar voi să pornească o acţiune juridică împotriva unui om al şcolii din vreo pricină oarecare, să le fie acordată oamenilor şcolii posibilitatea de a alege dacă să vină la judecată înaintea domnului sau magistrului lor, ori înaintea episcopului cetăţii, cărora le-am acordat pentru aceasta drept de judecată. Iar dacă cineva va îndrăzni să-i tragă înaintea altui judecător, atunci hotărârea acestuia, chiar de ar fi foarte îndreptăţită, să fie anulată, din pricina unei atari îndrăzneli. Şi am poruncit ca această lege să fie introdusă între constituţiile noastre imperiale.”

Privilegiu acordat de Împăratul Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană Frederic Barbarossa profesorilor şi studenţilor în anul 1155

„Dorim ca în regatul nostru mulţi să devină pregătiţi pentru a-şi potoli setea de ştiinţă şi de răspândire a învăţăturilor. Pentru aceasta hotărâm ca în prea-plăcutul oraş Napoli să fie predate artele şi studiile care să reglementeze orice profesiuni, pentru ca cei doritori să înveţe în regatul nostru să afle acolo tot ce le este trebuitor pentru a-şi mulţumi râvna, şi să nu mai fie siliţi să cutreiere şi să se milogească prin locuri străine în căutarea ştiinţei. ….Profesori vrednici de cea mai înaltă laudă dăruiţi-vă aşadar, cu bunăvoinţă şi plăcere îndeletnicirilor dorite de şcolari, cărora le orânduim ca loc de şedere acest oraş unde toate cele trebuincioase se află din belşug, unde să găsească locuinţe încăpătoare, unde vor fi bine primiţi, şi unde sunt lesnicioase transporturile pe uscat şi pe mare, ca să le aducă oamenilor tot ce au lipsă. … La universitatea din Napoli se vor găsi magiştri şi doctori pentru orice disciplină; studenţii, de oriunde ar proveni, vor putea rămâne aici oricât şi se vor putea reîntoarce când vor dori, garantându-li-se protecţia persoanei şi bunurilor; cele mai bune hanuri din oraş se vor închiria studenţilor contra unei chirii stabilite prin lege; studenţilor li se vor acorda împrumuturi şi li se vor împrumuta gratuit şi cărţile de studii; creditorii nu vor putea reclama restituirea împrumuturilor atâta timp cât studenţii nu vor părăsi oraşul. Nu statornicim nici o margine în ce priveşte grâul, vinul, carnea, peştele şi alte cele de care au nevoie studenţii, căci toate acestea se află din belşug în provincia Napoli şi vor fi vândute studenţilor în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenilor oraşului, putându-se încheia şi contracte pentru aceasta.”

Lege dată de Frederic al II-lea- Împăratul Sfîntului Imperiu Roman de naţiune germană – pentru înfiinţarea Universităţii din Napoli în anul 1224

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s