România în vremea patimilor

Parafrazând „Eclesiastul”, aş putea spune că nu de reformă mă tem ci de veşnicia ei, întrucât conducătorii noştri, emuli ai lui Troţki, au introdus conceptul de reformă permanentă.

Din 1989 până acum au făcut reforme peste reforme în economie, în sănătate, în apărare, în agricultură, în învăţământ, etc. Rezultatele sunt catastrofale, românii sunt mai bolnavi ca oricând şi mai sigur este să apelezi la leacuri băbeşti, la descântece şi la vraci decât să calci prin spitalele româneşti, unde ai şansa să intri cu o boală şi să ieşi cu trei, ca să nu mai vorbim de mizeria, mirosul şi atmosfera apăsătoare care, în tot cazul, la o staţionare mai lungă, duce sigur la depresie sau la crize de panică.

În ceea ce priveşte armata, slab înzestrată şi neantrenată, sunt convins că nu descurajează nici un agresor şi dacă un trib african mai numeros şi-ar pune mintea să ne ocupe nu ar întâmpina prea multă împotrivire.

Pe câmpiile patriei cresc ciulini, buruieni şi spini. Ultimii ţărani, slabi şi bătrâni, scormonesc pământul cu unelte arhaice, probabil în căutare de rădăcini. Pădurile au fost defrişate în mare parte, versanţii goi nu pot încetini torenţii de primăvară şi o iau la vale împreună cu ei, ducând la dezastre apocaliptice, râuri care-şi mută albia, sate distruse, manuale alternative, corespunzând în sfârşit cu noua geografie. Agricultura patriei, care altă dată îi putea hrăni şi pe vecini, acum nu-i mai poate hrăni nici pe guvernanţi.

„Risipa” patriei, pentru că nu-i pot spune economie, este un dezastru care arată mai urât decât cele două războaie mondiale. Fabricile au fost dezmembrate şi vândute la fier vechi, combinatele arată ca Hiroshima după bombardamentul atomic, astfel încât se pot turna cu uşurinţă filme de groază sau de război în aceste locuri uitate de Dumnezeu. Românii nu mai produc nimic, se înşeală unii pe alţii, dar cel mai frecvent pe ei înşişi şi trăiesc, sau mai bine zis supravieţuiesc cu vizibilă dificultate în această economie de „scapă şi pradă”.

Totuşi, domeniul preferat pentru reforma perpetuă de guvernanţii de toate orientările politice a fost şi va fi educaţia deoarece prostiile pe care le fac astăzi vor da roade peste zeci de ani, astfel încât în acest domeniu pot să experimenteze în linişte. Fiecare guvern şi chiar fiecare ministru al educaţiei a făcut reforma lui, cum l-a dus capul, neţinând cont de opiniile profesorilor, părinţilor, elevilor şi a firavei societăţi civile, astfel încât au făcut varză şcoala românească în care nu se mai face nici educaţie, nici învăţământ, iar efectele au început deja să se vadă. Cu un învăţământ subfinanţat de zeci de ani, cu o bază materială învechită, cu cabinete, laboratoare şi ateliere de pe vremea lui Stalin, cu profesori umiliţi şi dispreţuiţi de guvernanţi, de celelalte categorii sociale şi în ultimă instanţă de către elevi, şcoala românească nu se poate redresa cu tot aşa-zisul accent pus pe elev de către toate guvernările postdecembriste. Cei câţiva profesori care au îndrăznit să se opună acestui proces de dezagregare a învăţământului au fost daţi afară sau au plecat de bunăvoie. Nu ştiu unde sunt intelectualii români, nu au tresărit deloc, probabil îşi rod ciolanul oferit de puterile postdecembriste.

Ce să mai vorbim de justiţie, în loc de lege s-a instaurat fărădelegea. Legile, hotărârile judecătoreşti sunt nişte vorbe goale încălcate făţiş de către guvernanţi şi cetăţeni de toate categoriile. În ultima vreme, emulii lui Leon Troţki au venit cu următoarea teorie de sorginte totalitară: „Economicul prevalează asupra legilor”, ceea ce pune sub semnul întrebării statul de drept (atât cât a mai rămas).

Iar intelectualii români rod la os în continuare.

Toate aceste reforme nesfârşite duc la ceea ce vedem în fiecare zi: bătrâni care se calcă în picioare pentru un pacheţel de mâncare şi care mor cu zile în azile şi spitale sau în singurătate în casele lor; electori care îşi dau votul pentru o sticlă de rachiu, o găleată sau o sticlă cu ulei; poliţişti care îi apără pe infractori; judecători care dau sentinţe în funcţie de grosimea plicului; profesori care fraudează examenele pentru sume ridicole; doctori care-i lasă să moară pe bolnavii care nu au bani să plătească; preoţi care vând şi cumpără parohii.

Românii traversează deşertul moral şi spiritual, închinându-se cu mic cu mare la viţelul de tinichea.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s