Un negustor în Paris

Ambroise Vollard, un celebru negustor de artă din Paris-ul începutului de secol XX, în cartea autobiografică „Amintirile unui negustor de tablouri”, povesteşte următoarea întâmplare, aparent paranormală, din care se poate observa decalajul de timp şi spirit dintre România şi Franţa.

„Una dintre persoanele de faţă se-ntoarce spre mine.

– În colonii trebuie să se-ntâmple lucruri extraordinare cu vrăjitorii negri. Domnule Vollard, dumneata care eşti din Reunion…

– Ca să spun drept, la Paris mi s-a-ntâmplat o aventură dintr-acelea care par să ţină de vrăjitorie. Mă duc să pun la poştă o scrisoare „pneumatică” (tip de corespondenţă cu destinaţie apropiată, distribuită de factori poştali care circulau pe biciclete). Mă-ntorc numaidecât la magazin şi ce văd? Scrisoarea pe masă!… Eram totuşi sigur că am pus-o la cutie. În sfârşit, mă duc din nou cu ea la poştă. Mă întorc la magazin, iar găsesc scrisoarea pe masă! Încep să mă neliniştesc. Între timp vine un client şi-i povestesc.

– Nu te speria, domnule Vollard, merg eu cu dumneata la poştă. Zis şi făcut; scrisoarea a fost pusă la cutie chiar de clientul meu. Ne întoarcem liniştiţi în strada Laffitte.

– Ei, asta-i bună! spune clientul, intrând în magazin, bine-nţeles mai tulburat decât voia să pară. Scrisoarea era din nou pe masă.

– Uite ce e, domnule Vollard, mă duc eu singur la poştă. Dumneata rămâi aici. Trebuie să aflăm totuşi cum Dumnezeu se face că afurisita asta de scrisoare se-ntoarce mereu aici.

Şi plecă singur. Când s-a-ntors el la magazin, scrisoarea nu mai era acolo.

– Cred că de data asta nu se mai întoarce.

În aceeaşi clipă se deschide uşa şi auzim: „Nu vă deranjaţi.” Era scrisoarea mea care se-ntorcea iarăşi, adusă de un telegrafist:

– Mă faceţi s-alerg a patra oară… Nu ştiţi că pneumaticele nu merg la Meudon? Noroc că era numele dumneavoastră pe plic.”

Putem observa ce bine funcţiona serviciul poştal din Franţa începutului de secol XX. Ce conştiincioşi erau lucrătorii francezi şi ce cinstiţi erau parizienii, de vreme ce Vollard îşi permitea să lase uşa magazinului deschisă în timp ce pleca în oraş.

Anunțuri

Despre mihaiignea

Adevaratele noastre valori sunt binele, adevărul şi frumuseţea. Dar, din păcate, binele nu prea îl putem face, adevarul nu-l cunoaştem iar frumuseţea...........
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s