E toamnă iar

Se scutur` iarăși zilele albastre
Și toamna-i azurie ca o mare.
Au ruginit și frunzele în glastre
Și merele sunt roșii și amare.

Și toamna-și poartă cărțile-n ghiozdane,
Poveștile cu zmei și Cosânzene
Care se joacă-n curte cu castane
Și-și curăță rimelul de pe gene.

E toamnă iar și fructele sunt coapte
Și iarăși cântă păsările surde
O melodie lungă cât o noapte
Ce-adună iarăși visurile-n ciurde.

Te caut iar prin parc, prin amintiri,
Pe-aleea cu statui și cu platani,
Doar frunze cad și parcă sunt sclipiri
Din ochii tăi ascunși printre castani.

Mihai Ignea

Anunțuri
Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Vrem și noi un embargou !

După embargou, în ciuda predicțiilor jurnaliștilor și a fel de fel de analiști, Rusia a devenit dintr-o putere regională o supraputere militară, cel puțin așa ne spun aceeași analiști, iar Putin cel mai puternic om din lume, de vreme ce poate influența alegerea președinților americani. După mulți ani de embargou, Coreea de Nord a devenit o putere militară importantă și nici economic nu pare să o ducă așa de rău, de vreme ce industria poate fabrica bombe atomice, rachete cu rază de acțiune medie și lungă, astfel încât a alertat SUA și celelalte puteri din Extremul Orient. Nici Iranul nu o duce rău, după zeci de ani de embargou a devenit o putere importantă în Orientul Apropiat, unde face legea împreună cu Rusia. În schimb noi, prietenii americanilor, o ducem din ce în ce mai prost și nu mai putem produce nici măcar tractoarele cu care ne lăudam pe vremea comuniștilor, ca să nu mai vorbim că suntem datori vânduți și nici cu democrație nu ne-am procopsit. Astfel că îmi vine să zic ca tot românul pățit: ferește-mă doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur. Și iarăși îmi vine să zic: oare nu ne-ar face bine un embargou ?

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Erau oameni ?

Erau oameni ?
Sau doar niște fiare
Ce călcau pământu-n picioare.
Niște tineri
Ce mureau de Luni până Vineri
Și iubeau doar o zi.
Erau oameni ?
Sau doar niște umbre,
Licăriri de lumini
în orele sumbre,
Ce trăiau în genunchi
Și mureau în picioare.
Erau oameni ?
Sau erau niște fiare
Ce căutau adevăru-n ziare
Și iubirea-n reviste,
În broșuri ,tabele și liste.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Civilizația a apărut în Eden

Oamenii de știință, în ciuda voinței lor, atunci când cercetează originea omului și a civilizației, se apropie tot mai mult de Grădina Edenului. Astfel s-a întâmplat cu descoperirea templelor de la Gobekli Tepe, care se găsesc în sudul Turciei, la marginea Grădinii Edenului. Construcțiile și artefactele de la Gobekli Tepe au bulversat comunitatea istoricilor și arheologilor întrucât cele mai vechi au fost datate 10000 î.d.H., adică au fost construite cu 7000 de ani înaintea piramidelor egiptene și cu 6000 ani înainte de Stonehenge. Au fost considerate temple deoarece nu s-au găsit urme de locuire.
eden-of-the-garden-location2

801-01

gobekli-tepe-illustration

Eu cred că că templele au fost ridicate după alungarea din Rai de către urmașii cuplului primordial și reprezintă Grădina Edenului. Cei doi stâlpi gigantici în formă de T din mijlocul cercurilor concentrice îi reprezintă pe Adam și pe Eva. Este interesant că templele, după un timp, erau îngropate și apoi erau reconstituite altele după același tipar. În felul acesta, probabil, celebrau pierderea Grădinii Edenului.

În Gobekli Tepe s-a descoperit o plăcuță în care se pare că este reprezentat mitul biblic cu amăgirea Evei de către șarpe. În stânga este șarpele, în centru pomul vieții, iar în dreapta femeia. Plăcuța ar putea constitui primul exemplu de scriere ideografică.

gobeklitreesnakeeagle

Publicat în România o(cultă), Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Independență și control

Mass-media românească, împreună cu așa zisa clasă politică, profitând de incultura populației, se străduiesc cu bune rezultate, să manipuleze electoratul, încercând să inducă în mintea acestuia din urmă ideea că într-o societate democratică justiția este independentă. Independentă față de cine, întrebăm noi, față de lege, față de cetățean, față de celelalte instituții ale statului?
Evident că această independență este o inepție, încă de la filozoful englez John Locke (1632-1704) și de la Montesquieu (1689-1755) se știe că într-un stat democratic trebuie să existe separația puterilor: legislativă, executivă și judecătorească. Dar aceste puteri nu sunt independente, ci trebuie să se controleze reciproc. Cei mai în vârstă își aduc aminte de cazul Monica Lewinski, când președintele SUA , Bil Clinton a fost audiat în mai multe rânduri de congres. De fapt, această idee absurdă a independenței este contrazisă și de principiul entropiei: ”Orice sistem închis evoluează înspre o stare de dezordine”. Cu alte cuvinte, dacă o putere o ia razna, nu-și poate reveni singură, trebuie să intervină celelalte puteri să o aducă pe direcția bună. Dar dacă este independentă, face ce vrea. De exemplu, vă bagă pe domniile voastre la închisoare nevinovați.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Vară în munți

Am trăit astă vară în munți
M-am hrănit cu ciuperci și cu vise
Am dansat la fantastice nunți
Dintre nori și idei compromise.

Mi-am băut cafeaua cu lupii
În poieni, pe trunchiuri de brad
Și-am privit peste marginea lumii
Înălțându-mă doar ca să cad.

Am văzut de pe creste apusul
Cu cerul de un roșu aprins,
Am urcat la stână cu ursul
Dar cerul nu l-am atins.

Iar seara povesteam cu ariciul
Întâmplări ce au fost sau n-au fost,
Retezându-mi barba cu briciul
Căci nu mai avea nici un rost.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ubicuitate

Ninge
În anotimpuri fără memorie.
Fulgi de zăpadă
Dansează pe raze de soare
Ce cad între foile unor caiete
Cu teme neterminate.
Așa încât îți vine să spui :
Niște repetenți
La școala vieții,
Niște petale
Din vara trecută
Rătăcite între semne
De punctuație,
Între vieți
Puse între paranteze
Sau, pur și simplu,
Între două semne
Uitate de un demiurg bătrân,
Atins de amnezie.

Rătăciți
Între nord și sud,
Între răsărit și apus,
Ca și cum ne-am plimba
Prin vieți  clandestine
Și nu mai știm la care capăt
E moartea.
Dacă mai întâi am murit
Sau mai întâi ne-am născut.
Dacă am iubit
Sau dacă am urât.
Dacă am trăit
Doar ca să aflăm prea târziu
Că între viață și moarte
Cu adevărat,
Există doar dragostea.
Iar între moarte și viață
Există doar ubicuitate.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu