Formarea guvernului

– Boss, – începu Orb Ban, amărât – ce dracu mă fac? Eu n-am condus în viața mea ceva mai mare decât Volkswagen-ul meu, cum o să conduc eu țara?
– Te ajută și Fenechiu.
– Relu?
– Nu, că este la închisoare, dar, dacă vrei, îl scot și îl fac ministru – zice președintele, cu zâmbetul său omnipotent. Eu mă refeream la Daniel, avocatul! Nu o să conduci singur, ți-l dau și pe Rareș, pe Bogdan.
– Boss, ăstuia nu-i place munca, stă toată ziua, se uită în oglindă și-și mută șuvița din vârful capului, când pe stânga, când pe dreapta, după cum bate vântul politic.
– Ți-l dau și pe Tomac…
– Nu vreau nici un tolomac, boss, nu-s atâția tolomaci în partid, să mai băgăm și în guvern? Boss, am o idee, fă-l prim-ministru pe Barna, că el a vrut moțiune.
– Nu, nu vreau să vă compromiteți amândoi.
– Boss, vrei să spui că eu o să mă compromit?
– Da, dar nu-i nimic, nu te speria, nu trebuie să faci nimic, poți să cânți la mandolină în ședințele de guvern, să dansezi cu Raluca, să bei în timpul serviciului, nu trebuie să faci nimic decât să semnezi ce ți se aduce la semnat.
– Boss, dar dacă după asta mă arestează?
– Păi, vrei să te aresteze acum?

Publicat în Partidul e-n toate | Lasă un comentariu

Arhetip

Arhetip

Desenez în nisip
Un străvechi arhetip,
Chipul tău cu surâs egolatru
Ce mi-l șterge valul  albastru.

Iubito, desenez în zadar
Un surâs lapidar,
Ce-a durat doar o clipă
Și un val se ridică.

Inorogul iese din mare
Cu alge pe coamă, pe cornul de sare.
Aleargă pe plaja fierbinte
Și moare apoi în  cuvinte.

Se uită la mine cu ochi de smarald,
Nisipu-i fierbinte, dar ochiul e cald
Și-mi spune: timpul, la el  să  te  rogi,
Din cuvinte să faci  inorogi !

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Timp revolut

Prin lume firul îmi torc
Mă duc
Și mă-ntorc.
Între două iubiri
Un gând,
Un schimb de priviri,
Niște păsări zburând.

E frig
Și dau foc la cuvinte
Să ardă,
Să ardă înainte.
Și timpul îmi calcă pe urme,
Fără milă,
În zbor de acvilă.
Prin mine cu gheara să scurme
Și apoi cu coasa să-mi bată în geam.
Râdeam și plângeam,
Timpul nostru s-a scurs,
Ciurde de gânduri
Au curs.
Și iubiri de carton
În trupuri efemere ,de lut.
Pe atunci jucam împreună șotron
Într-un timp revolut .

Apoi ne-am pierdut în jocuri obscene
Pe a lumilor scene.
Un teatru absurd!

Am răsădit iluzii pe Lună
Dacă aș fi rămas pe Pământ
Ți-aș fi împletit o cunună
Dintr-o boare de vânt.

Și-ai fi trăit într-un gând.

Mihai Ignea

 

 

 

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu