Vino cu mine !

Vino, iubito, cu mine!
Dincolo de rău
Este bine.
Să lăsăm în urmă orașul,
Tu să fii apa
Eu, singur, luntrașul.
Căci viața e scurtă
Ca un ceai băut într-o iurtă.
Să mergem,
Căci zboară într-una în lume
Păsări nebune
Și timpul nostru apune.
Risipim în noi răsăritul,
Ascultă!
Gongul anunță sfârșitul,
Metronomul n-a obosit
Și timpul ne-a irosit.
Căci n-are sfârșit.

Mihai Ignea

Reclame
Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Adevărul din fața mea

Sunt atât de trist
Încât, tristețea nu mă mai încape
Și mi se scurge prin vene,
Ca niște ape.
Căci adevărul este ca două porți.
Îl întorc pe cele două fețe
Și el îmi spune:bea!
Și am adevărul în fața mea.
Și el îmi spune: bea !
Căci omul are două morți.
Și îmi întinde pocalul
Și-mi spune: bea !
Căci ești în fața mea
Și nu poți să mă suporți.
Și nici nu poți în lume să mă porți.
Căci omul are două morți.
Una când mă vede
Și alta când mă crede.
Și omul este ca două porți
Pe una intră
Și pe alta iese
Fără să știe
Fără să-i pese.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Flori de tei

Viața are un parfum
De flori de  tei.
Și anii trec,
De azi, de ieri
Și ca un fum
Pășim pe tristele alei.
Și moartea se-ascunde
În ochii tăi
Și-n ochii mei
Și-n ochii florilor de tei.
Și vom muri,
Ca fluturele pe o floare
Într-o ninsoare de petale.
Și toamna e de azurit
Dar nu fiți triști…
V-ați amintit ?
………………….
E un parfum
De flori de tei.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Visul

Mi-a povestit mama că, la câteva luni după ce a murit, tata s-a întors acasă. În vis, cu toate că nu era sigură că a fost un vis, prea bine semăna cu realitatea. A venit într-o noapte și s-a așezat pe marginea patului. Mama s-a trezit speriată, simțind o prezență străină, a privit cu coada ochiului bărbatul de lângă ea și s-a liniștit când a văzut că era tata. Stătea așa cum stătea el de obicei, pe spate și cu mâna dreaptă sub cap, părea că se gândește sau poate numai se odihnea.
– Gheorghe, tu ești ?- întrebă mama, cu nesiguranță în glas.
– Eu, Marie!- îi răspunse tata, întorcându-se cu fața spre ea.
Când i-a întâlnit privirea, s-a liniștit, ochii aceia albaștri-cenușii nu-i mai avea nimeni.
– De ce ai venit?- întrebă mama, apropiindu-se și luându-l de mână.
– Ca să te văd.
– Cum e acolo? – întrebă mama, cu sfială în glas.
– Bine, dar mai mult nu-ți pot spune, nu am voie, știi, este ca la armată, când te liberezi nu ai voie să spui ce este acolo. Apoi, schimbând vorba, întrebă:
– Cum te descurci ?
– Este greu, pentru că am rămas singură, dar mă descurc.
Au discutat în continuare despre copii, despre casă și despre alte lucruri, până când tata s-a ridicat și a spus :
– Trebuie să plec.
– Ia-mă cu tine!- i-a cerut mama.
Tata a privit-o lung, apoi i-a spus:
– Bine, te iau, dar numai până într-un anumit loc, apoi te întorci acasă.
Au pornit împreună prin niște locuri infinit de frumoase, cu păduri fantastice, lacuri și râuri cristaline, cu flori nemaivăzute pe malurile răcoroase, de care mama nu se mai sătura să le privească și să se minuneze, până când au ajuns într-o poiană neînchipuit de frumoasă. S-au așezat în iarbă și au stat acolo o vreme, până când la orizont a apărut un stol de păsări argintii. Atunci tata s-a ridicat și a zis:
– Vezi păsările argintii? E semnul că trebuie să plec. Tu te întorci acasă.
– Nu mă întorc, vin cu tine!- zice mama, cu hotărârea aceea de neclintit, pe care tata nu a putut-o înfrânge niciodată.
– O să vii, dar nu acum, copiii mai au nevoie de tine, uită-te în spate!
În spate eram eu, în haine militare, deoarece în vremea aceea eram militar în termen la o unitate de lângă Timișoara.
Vă povestesc visul mamei, deoarece zilele astea am văzut un film cu un bărbat, care a fost în moarte clinică și care descria aproape identic locurile pe unde a umblat cât timp s-a aflat în starea aceea.
Există oare paradisul? Eu sunt convins că există.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Inima din palmă

Mi-am luat inima în palmă.
Am privit-o,
Palpita,
Era atâta zbucium în ea!
Consternat,
Am întrebat:
Cum ai încăput aicea, iubito ?
Unde ai stat?
Și care ventricul
Mi-a sângerat?
Prin care aortă te-ai strecurat
Când ai plecat?
Am pus-o la loc
Și parc-am băgat-o în foc,
Se zbătea,
De parcă,
Ai intrat iarăși
În ea.

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dihonia

Dihonia se întețește pe zi ce trece. Dragnea, simțindu-se amenințat, a plecat prin Orient să adune oaste de strânsură și a făcut închinăciune la Netanyahu. A recunoscut ceea ce știe și ultimul repetent din învățământul românesc, dar unui liber cugetător ca el i-a fost greu să recunoască, și anume că Ierusalimul este capitala Israelului. Acest lucru a stârnit mânia președintelui, care a făcut închinăciune mai demult la coana Merkel și a scos în stradă batalioanele de asalt ale #rezistenților. #Rezistenții ăștia pretind că ar fi anticomuniști, dar eu îi bănuiesc că sunt fasciști sadea. După cum vorbesc și Hitler pare să fi fost un om cumsecade, blând și cu frică de Dumnezeu. Nu a scos batalioanele de asalt numai în stradă ci și în mediul online, mediul lor favorit, unde tulbură mințile românilor nedeprinși cu cugetarea. Lupta dintre Germania , SUA și Rusia pentru Europa de Est se întețește, iar Dodon are vise erotice cu harta Moldovei Mari, pe care a primit-o de la Putin, Orban umblă prin Europa cu harta Ungariei Mari, iar Trump ne poate pierde într-o noapte, cu totul sau pe bucăți, la o partidă de poker cu Putin, Merkel sau, Doamne ferește, Erdogan. La cât de incompetentă și fără viziune este clasa noastră politică, este posibil orice. Vă dați seama, stimați compatrioți, care ați învățat puțină istorie, cât de periculos este să implici puteri străine într-un conflict intern ?

Publicat în Partidul e-n toate | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Primăvară cu ochii albaștri

Primăvară cu ochi violeți
Mai știi ce mult te-așteptam,
Atunci când eram doar băieți ?
Și cât te iubeam?

Primăvară cu ochii căprui
Ce au strălucire de stea,
De ce-ai pus iubirea în cui
Și-ai plecat ca și ea?

Primăvară cu ochii albaștri
Ce-nflorești pe câmp toporași
Trăim în chilii ca sihaștrii
Și murim solitari prin oraș.

Primăvară cu ochi de-ntuneric
Ce trezești în noi năluciri
Mai bine luminează feeric
Și-n inimi aprinde iubiri.

Primăvară cu ochii verzi
Mai stai cu noi, nu pleca,
Curcubeul din priviri o să-l pierzi,
Izvorul din noi va seca.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu