Lovitură de stat

– Boss, de ce ne-ai chemat?- întrebă Vela.
– M-am uitat pe geam și am văzut tancuri la poartă la mine – zice președintele nervos – ce dracu, vreți să dați lovitură de stat, să mă dați jos?
– Boss, cum, nu știi? – întrebă Vela.
– Ce să știu, tot am auzit, vin rușii și m-am ascuns o vreme în pod, am văzut blindatele și m-am înspăimântat și mai tare.
– Nu vin rușii boss – îl liniști Vela – au venit virușii.
– Nu asta spuneam și eu, că vin rușii!
– Nu, boss, e vorba de coronaviruși.
– Adică cum – întrebă președintele – vreți să instaurați monarhia cu ajutorul rușilor? Și pe cine vreți să puneți rege? Pe Dragnea?
– Nu, boss, coronavirusul este un virus.
– Un rus? Vreți să-l puneți pe Putin în locul meu, mama voastră de derbedei – zice președintele, aruncând după Vela cu tot ce găsea pe birou.
– Boss, – interveni Cîțu, neștiind ce să facă, să fugă sau să-l îmbuneze pe președinte – coronavirusul este o boală.
– Bagabonților – urlă președintele – voi luptați împotriva bolilor cu tancurile? Credeți că dacă sunt din Sibiu sunt prost? Unde-i Orban? Că numai în el mai am încredere?
– Boss, – îndrăzni Vela de după un dulap – este la vila Lac 2.
– Ce face acolo?
– E bolnav, booss!
– Ce are?
– A fost Arafat pe la el, ușa era închisă, n-a răspuns nimeni la sonerie, s-a uitat pe geam și l-a văzut întins cât era de lung pe podea. Ori era mort, ori era beat.
– Acum s-a îmbătat bețivul, când se dă lovitură de stat! – exclamă președintele, mergând spre fereastră și uitându-se îngrijorat pe stradă. Apoi întrebă:
– De ce umblă oamenii mascați pe stradă, doar nu-i anul nou?
– Boss, – întrebă îngrijorat Câțu – cum nu știi, doar ai anunțat la televizor despre Ordonanța militară?
Apoi, aplecându-se spre Vela, îi șopti:
– Spune-i lui Arafat să aducă niște lecitină că dacă uită că ne-a pus miniștri, rămânem fără serviciu.

Publicat în Partidul e-n toate, Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu

Odată când ningea

Odată, când ningea
Peste un oraș de tinichea,
Am băut o sticlă de rom
Într-un pom.
Și timpul m-a fermecat,
N-am mai ținut minte
Cum am urcat.
De aceea am crezut
Că m-am născut în pom.
Că sunt o frunză
și nu sunt un om.
Când m-am trezit,
În sfârșit,
M-am ascuns
Într-o muză,
Fugind
De o lume ursuză.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Lasă un comentariu

Începutul ființei

Cel mai important lucru
Ce ni s-a dat
A fost timpul.
Sau poate a fost o ființă?
Dar cum poate exista
O ființă într-o altă ființă
Într-o altă ființă
Într-o altă ființă…
Într-un alt timp
La nesfârșit?
Sau poate
Sfârșitul timpului
Este începutul ființei.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Formarea guvernului

– Boss, – începu Orb Ban, amărât – ce dracu mă fac? Eu n-am condus în viața mea ceva mai mare decât Volkswagen-ul meu, cum o să conduc eu țara?
– Te ajută și Fenechiu.
– Relu?
– Nu, că este la închisoare, dar, dacă vrei, îl scot și îl fac ministru – zice președintele, cu zâmbetul său omnipotent. Eu mă refeream la Daniel, avocatul! Nu o să conduci singur, ți-l dau și pe Rareș, pe Bogdan.
– Boss, ăstuia nu-i place munca, stă toată ziua, se uită în oglindă și-și mută șuvița din vârful capului, când pe stânga, când pe dreapta, după cum bate vântul politic.
– Ți-l dau și pe Tomac…
– Nu vreau nici un tolomac, boss, nu-s atâția tolomaci în partid, să mai băgăm și în guvern? Boss, am o idee, fă-l prim-ministru pe Barna, că el a vrut moțiune.
– Nu, nu vreau să vă compromiteți amândoi.
– Boss, vrei să spui că eu o să mă compromit?
– Da, dar nu-i nimic, nu te speria, nu trebuie să faci nimic, poți să cânți la mandolină în ședințele de guvern, să dansezi cu Raluca, să bei în timpul serviciului, nu trebuie să faci nimic decât să semnezi ce ți se aduce la semnat.
– Boss, dar dacă după asta mă arestează?
– Păi, vrei să te aresteze acum?

Publicat în Partidul e-n toate | Lasă un comentariu

Arhetip

Arhetip

Desenez în nisip
Un străvechi arhetip,
Chipul tău cu surâs egolatru
Ce mi-l șterge valul  albastru.

Iubito, desenez în zadar
Un surâs lapidar,
Ce-a durat doar o clipă
Și un val se ridică.

Inorogul iese din mare
Cu alge pe coamă, pe cornul de sare.
Aleargă pe plaja fierbinte
Și moare apoi în  cuvinte.

Se uită la mine cu ochi de smarald,
Nisipu-i fierbinte, dar ochiul e cald
Și-mi spune: timpul, la el  să  te  rogi,
Din cuvinte să faci  inorogi !

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Timp revolut

Prin lume firul îmi torc
Mă duc
Și mă-ntorc.
Între două iubiri
Un gând,
Un schimb de priviri,
Niște păsări zburând.

E frig
Și dau foc la cuvinte
Să ardă,
Să ardă înainte.
Și timpul îmi calcă pe urme,
Fără milă,
În zbor de acvilă.
Prin mine cu gheara să scurme
Și apoi cu coasa să-mi bată în geam.
Râdeam și plângeam,
Timpul nostru s-a scurs,
Ciurde de gânduri
Au curs.
Și iubiri de carton
În trupuri efemere ,de lut.
Pe atunci jucam împreună șotron
Într-un timp revolut .

Apoi ne-am pierdut în jocuri obscene
Pe a lumilor scene.
Un teatru absurd!

Am răsădit iluzii pe Lună
Dacă aș fi rămas pe Pământ
Ți-aș fi împletit o cunună
Dintr-o boare de vânt.

Și-ai fi trăit într-un gând.

Mihai Ignea

 

 

 

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu