Statuile

Fumezi, Dracian? – întrebă Belzebut, întinzându-i pachetul cu țigări de foi, făcut după o rețetă specială din tutunul recoltat din jurul cazanelor cu smoală.
– Mulțumesc, Boss! – zice Dracian, luând toate țigările din cutie și îndesându-le prin buzunarele pardesiului.
– Mi-ați făcut statuile?
– Numai cinci, Boss.
– Nu era vorba să faceți 666?
– Boss, nu-i așa de ușor, nu mai sunt sculptori și cei care mai sunt s-au reprofilat pe troițe, pe iconostase…
– Nu i-ați momit cu bani?
– De unde bani, Boss?
– Nu v-a dat Soros?
– Zgârcit bătrânul, Boss, cu o mână dă și cu două ia.
– Ia, Dracian – zise Belzebut scoțându-și ochii, aruncându-i în sus și căzând apoi sub forma unei ploi de dolari, euro, lire sterline, chiar și de lei moldovenești.
În timp ce banii acopereau podeaua într-un strat ce devenea din ce în ce mai gros, Belzebut îl privea pe Dracian, ai cărui ochi sclipeau de lăcomie. Când stratul de bani a ajuns până la genunchii pupilului său, Belzebut întrebă:
– Ajung, Dracian?
– Dacă ar ajunge până la brâu…
– Să vedem ce treabă ați făcut, arată-mi fotografiile!
– Boss-începu Dracian, scoțând prima fotografie – asta am amplasat-o în fața PRO-TV-ului.
45478375_328885117900227_6374531323318501376_n
– Ce-i cu cearceaful cu care m-ați înfășurat, n-ați găsit niște haine de firmă?
– Ne-am gândit să te protejăm, dacă aruncă cu agheasmă slujitorii Celui de sus, să nu ajungă direct pe piele, că știm că nu-ți place.
– Păi cum să arunce cu agheasmă, unde-s #rezistenții?
– Boss, dacă nu le dai bani, ăștia nici nu se dau jos din pat, ies prin piață numai când termină etnobotanicele, iar dacă doza este prea mare au halucinații și cred că se luptă cu comuniștii.
– De ce mi-ați pus pietroiul ăla în mâna dreaptă?
– Nu-i pietroi, boss, este o torță! Ești Lucifer, purtătorul de lumină.
– În mâna stângă ce mi-ați pus?
– Televizorul, boss, nu mințim poporul cu televizorul?
– Ce scrie acolo, că mi-am uitat ochelarii la cazane?
– Gândește liber,boss!
– Ăștia nu mai gândesc nici legați, nici dezlegați, dar ai dreptate, trebuie să-i gâdilăm la orgoliu.
– Asta am amplasat-o în față la Hot News – continuă Dracian, scoțând a doua fotografie.
45663997_328885197900219_6229652670446043136_n
– Ce mi-ați pus în spate, o rachetă ?
– Ceva mai periculos, boss, un stilou, că mint și ăștia de la Hot News de îngheață cerneala în stilou.
– Băieții mei – zice Belzebut cu duioșie – am citit un articol în subteran, făceam învățământ politic, chiar în sala cazanelor și a înghețat smoala. Toți dracii ne-am chinuit două săptămâni să o topim, de râdeau păcătoșii de noi.
– A treia statuie am amplasat-o la Times New Roman – zice Dracian, scoțând a treia fotografie.
45554163_328885244566881_2721294027524669440_n
– Ce am în brațe, o carte?
– Nu, boss, cine mai citește cărți în ziua de astăzi, un laptop, scrieți pe Facebook. Mare invenție boss, de când a apărut Facebook-ul nu mai încap păcătoșii în cazane.
– Mi se văd copitele, de ce nu mi-ați pus niște mănuși?
– Boss, i-am amăgit că este capra vecinului.
– Și v-au crezut, că de, imbecili au văzut cât lumea pe Facebook, dar capre?
– Boss, am o rugăminte – zice Dracian, făcându-se că nu a auzit întrebarea – dă-i jos pe Dracnea și pe Kraus și pune-mă pe mine în locul lor.
– Păi, nu te-am mai pus odată, și ?
– Boss, de data asta balamucul va fi total, parlamentul va judeca, justiția va guverna și guvernul va legifera, nimeni nu va mai munci, toți în cor vor behăi.

Reclame
Publicat în Partidul e-n toate, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Făt Urât și Cosânzeana

De mâine, deși nu am niciun folos,
Voi fi și eu odată Făt Frumos
Și chiar de am riduri în suflet și pe frunte
Voi fi și eu odată cât un munte.

Voi părăsi meschina mea iubire,
Voi șterge ce mai am în amintire
Și voi pleca la zmeul cel mai mare
S-o scot pe Cosânzeana dintre gheare.

Voi părăsi serviciul de la stat
Și-apoi, mai odihnit , voi ține sfat
Și-n drumul spre palatul de cleștar
Mă voi lupta cu câte un tiran.

Voi vinde vechiul samovar
Și-mi voi lua din bani un armăsar.
De-aceea voi opri în iarmaroc
Să vând și-apoi să cumpăr cu noroc.

Și am să fac la fel ca Alexandru
Am să mă iau acum chiar după Andru
Și cum îl am în cap pe Ducipal
Am să-l botez și eu, Municipal.
………………………………………………

I-am scris că vin s-o iau pe messenger
Chiar de e cald, e ceață sau e ger.
Ea mi-a răspuns: Ești zdravăn, măi băiete?
Nu ai ce face, umbli după fete?

Și vrei să-l las pe-al nostru zmeu
Și să mă-ncurc cu tine, un derbedeu?
Să părăsesc palatul de cleștar
Și să trăiesc la bloc, lângă bazar?
………………………………………………..

Acum că sunt frumos și am și cal
O să mă duc diseară la un bal,
Poate dansez acolo cu Ileana.
Nu vreau să mai aud de Cosânzeana.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Tata

În tinerețe, tata a fost un bărbat frumos, era brunet și avea niște ochi albaștri superbi, cel puțin așa susțineau doamnele care l-au cunoscut în acele timpuri. Eu m-am născut când el avea 44 de ani și cele mai vechi amintiri pe care le mai păstrez sunt de când avea în jur de 50 de ani. Deja moartea își ascuțea ghearele pe fața subțiată de suferința provocată de rănile din război și de cele mult mai grave dintr-o pace la fel de urâtă. Tata a fost cel mai cinstit om pe care l-am cunoscut. A plătit scump calitatea asta, tata nu știa să mintă, întotdeauna spunea adevărul și, într-o vreme când toată lumea mințea, a-ți permite să spui adevărul era ca o insultă. A murit în spital la Vatra-Dornei. În noaptea când a murit, câinele nostru a urlat până dimineața, așa cum nu a mai urlat niciodată, iar mama, care înțelegea semnele lumii, și-a spus în gândul său: ”A murit Gheorghe”, a aprins apoi candela și lumânările și s-a rugat pentru sufletul lui.
Eu eram în armată, când am plecat l-am îmbrățișat ca niciodată până atunci, pentru că știam că nu o să-l mai văd. Când am primit telegrama, tocmai venisem de la trageri. M-am dus la ofițerul de serviciu, cu care de altfel mă aveam bine, dar el m-a trimis la șeful de stat major care era în unitate, i-am prezentat telegrama și cererea de învoire de cinci zile conform regulamentului. S-a uitat la telegramă și mi-a spus că nu este bună pentru că nu are ștampilă de la primărie, spital, etc.
Șeful de stat major era un personaj temut în unitatea militară, tremurau coloneii în fața lui. Eu l-am privit în ochi și i-am spus:
– Domnule colonel, vă raportez, eu plec și fără aprobarea dumneavoastră.
Colonelului probabil nu i se mai întâmplase așa ceva pentru că s-a înecat în timp ce voia să vorbească și nu-și putea reveni. Am scos o sticlă cu apă din raniță și i-am dat să bea. Când și-a revenit mi-a spus:
– Te arestez !
– Plec și din arest!- i-am răspuns, cu siguranța omului care nu are nimic de pierdut.
S-a uitat la mine ca la un om care-și pierduse mințile, apoi s-a înecat din nou, i-am dat iar apă să bea, dar când și-a revenit mi-a spus:
– Bine, hai în birou să-ți semnez ordinul de drum și celelalte documente.
Am părăsit unitatea în zece minute. Cu dorința de libertate a soldatului care nu a dorit niciodată să ajungă soldat, am urcat în acceleratul Timișoara – Iași care, ca o fatalitate, întotdeauna a fost cel mai aglomerat și am ajuns la timp la înmormântare. Acolo mă aștepta miliția. Șeful de stat major, după ce îmi semnase documentele, se răzgândise și mă dăduse în urmărire pentru dezertare. Mama a fost cea mai afectată, cu soțul pe catafalc și fiul arestat. I-am convins să mă lase să particip la ceremoniile de înmormântare. Până l-au băgat în groapă m-am purtat ca un bărbat, dar, când au coborât sicriul, ca un soldat nevrednic ce eram, am început să plâng. Milițianul care mă supraveghea mi-a întins o batistă, poate de milă sau, mai probabil, ca să salveze de la dezonoare haina militară în care mai eram îmbrăcat.DSC_0139 copy

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Belzebut și referendumul

– Tovarăși – începu Belzebut – săptămâna viitoare este referendumul, umblă dracii pe internet fără odihnă, scriu articole și comentarii peste tot, ca să nu se ducă lumea la referendum și voi, tovarăși, ce faceți ?
– Ce este rău să se căsătorească un bărbat cu o femeie? – întrebă Dracian.
– Nu este rău, este bine, dar la noi, după cum v-am mai spus, ce este rău este bine și viceversa.
– Șefu, eu tot nu înțeleg – interveni Or Ban, încă buimac de la paranghelia din noaptea trecută – de ce noi dăm numai drepturi, iar Cel de Sus dădea numai porunci?
– Bine zice Or Ban, – se băgă în vorbă și Kraus – Cel De Sus dădea numai interdicții.
– Bă băieți, câte porunci a dat Cel de Sus?
– Trei! – sări Trăienel de lângă cazanul cu smoală.
– Nu, – răspunse Belzebut, nemulțumit de ignoranța elevilor săi – zece, restul erau drepturi.
– La noi cum este? – întrebă Pontică.
– Viceversa! – răspunde Belzebut, cu satisfacție în glas.Belzebut și referendumul

Publicat în Partidul e-n toate | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Țărmul uitat

Rătăceam prin nisipul fierbinte
Construiam lumi noi din cuvinte
Privind cum se joacă azurul
Cu valul.
Și timpul cu noi.
Iubito, doar pașii se văd
În nisip
Și-i spulberă vântul
Și marea.
Cu timpul
Dispar
Ca un gând efemer.
Iubiri
de o vară,
Iluzii ce mor
În cafeaua amară.
Cad în genunchi
Mă pierd în cuvinte
Și-ncep să mă rog,
Ca un mic inorog
Pe o plajă fierbinte.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Cuget deci exist

Când eram tânăr , lumina venea de la răsărit, Doamne ferește dacă te îndoiai de lucru acesta puteai să faci temniță grea , cum am pățit eu, când m-am îndoit de existența ”omului nou, constructor al socialismului”. Am avut noroc, nu am făcut pușcărie, dar era să nu mai termin facultatea. Acum lumina vine de la apus, Doamne ferește să te îndoiești, că un cor de acuze și insulte se abate asupra capului tău. În curând, dacă treaba merge tot așa, vine și pușcăria. La cât de tare se urăsc românii în momentul de față, îmi este frică de ce se poate întâmpla. Eu sper să mor până atunci. Dar până una alta vă întreb : voi nu vă mai reveniți niciodată? Ați auzit de Descartes, mare om, el spunea: ”Mă îndoiesc , deci cuget. Cuget deci exist”.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Iubito !

Urmele pașilor
Din nisipul fierbinte
Și valurile ce se sparg  de cuvinte,
Timpul le-a șters.
A rămas tristețea în priviri și în mers
Și sarea pe buzele arse.
A soarelui veșnice farse.
Iubito !
Te uită ce face timpul cu noi.
Valul  se sparge de gleznă,
Lumina de beznă,
Prezentul devine trecut,
Iar iubirea încă nu s-a născut.
A rămas vara
Ce ne arde ca fierul
Și visul
Din ochii albaștri, ca cerul.

Mihai Ignea

 

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu