Valoarea în postmodernism.

În cadrul unei licitații organizate de casa de licitații Sotheby’s din New York tabloul de mai jos al artistului plastic american Cy Twombly s-a vândut cu suma de 36,65 milioane dolari. Lucrarea și mai ales suma uriașă plătită pentru ea au stârnit valuri în presa românească, astfel încât însuși Pavel Șușară a încercat să lămurească problema într-un interviu :

05121002-1677898506

„În cazul lui Cy Twombly, avem de-a face cu o lucrare din 1968. E o perioada în care în artă s-au schimbat foarte multe lucruri în ceea ce privește percepția realității, percepția motivului. S-a făcut o trecere foarte puternică spre abstract, spre non-figurativ, spre exprimări simbolice. Toată perioada e legată de insurgențe, de mișcările hipiote, de tot ce înseamnă debușarea energiilor, a frustrărilor de după război. Era perioada în care mutilările din cel de-al doilea Război Mondial începeau să se estompeze și veneau energii proaspete, forțe noi. Atunci au fost revoluții în muzică, în cinematografie.
În această lucrare sunt incorporate cumva datele acestei stări de spirit. E o lucrare minimalistă, care nu mai mizează pe retorică, pe povestire, pe o imagine narativă. E o suprafață bidimensională pe care se aștern niște tonuri. E o demonstrație de jocuri cu gri-uri și niște semne care mimează o anumită scriere.
Mai exista și o chestiune de circumstanță. Japonezii, ca și cei din câteva țări arabe supercivilizate și bogate, cum e Qatar sau cum sunt Emiratele, încearcă să stocheze, să preia formele care au devenit semnificative în cultura apuseană și să le transfere ușor în posesia lor, și pentru a intra într-un anumit tip de competiție. Japonezii fac de multă vreme asta, iar de câțiva ani au început și chinezii, care sunt printre cei mai mari cumpărători”.

Am redat un fragment din interviul lui Pavel Șușară, care nu lămurește problema. Este evident pentru oricine că dacă ai vrea să vinzi tabloul lui Cy Twombly fără să se cunoască autorul și ai cere 100 de lei, dacă nu iei bătaie ești un om norocos. Aici nu este vorba de valori estetice, pentru că nu există, nu este vorba de originalitate, pentru că orice copil prima dată când a luat un creion în mână a făcut asemenea mâzgăleli, nu este vorba de muncă, pentru că așa ceva se face în câteva minute, nu este vorba de gândire, pentru că și o maimuță poate face așa ceva. Atunci despre ce este vorba? Foarte simplu, este vorba de postmodernism. Postmodernismul este un fenomen economic, artistic, filozofic, cultural, social, politic, ideologic, care-și are rădăcinile în capitalismul târziu și s-a dezvoltat odată cu globalismul. Cu toate că se poate revendica din dadaism și existențialism despre postmodernism putem vorbi de la mijlocul secolului XX, când corporațiile multinaționale au devenit mai puternice decât statele mici și mijlocii și au început să militeze pentru desființarea statelor naționale și formarea unor uniuni statale fără granițe, taxe vamale și cu o cultură de masă care să devină o marfă ca oricare alta. Nu întâmplător Marcel Duchamp conferă unui pisoar, obiect de uz cotidian, demnitatea de operă de artă. Postmodernismul a devenit ideologia globalismului ce are ca vârf de lance ”political correctness” și ca adversar modernismul, creație a iluminismului. Pentru postmodernism, adevărul este identic cu realitatea descoperită empiric și cu existența, prin urmare există o mulțime de adevăruri și niciun adevăr absolut . Adversarii postmodernismului sunt aceeași cu ai globalismului: statele naționale, creștinismul, ideologiile iluministe și arta modernă. Postmodernismul contestă arta modernă raționalistă și elitistă și promovează o antiartă nihilistă care urmărește distrugerea formelor artei moderne. Pentru acest scop, globaliștii nu se uită la bani.

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

De la „Epoca de aur” la Epoca de piatră .

-Tovarăși, – începu președintele – v-am chemat aici pentru că situația este gravă. Că am dat înapoi și am ajuns în capitalism m-a scandalizat, că am ajuns în feudalism și este plină țara de baroni locali și de iobagi m-a întristat, dar, recitind operele tovarășului Lenin, am descoperit că așa se face comunismul cu un pas înainte și doi înapoi, dar să ajungem în sclavagism asta nu mi-am închipuit.
-Șefu, – interveni Plaga – am furat întreprinderile și am devenit capitaliști, dar n-am știut ce să facem cu ele, le-am tăiat și le-am vândut la fier vechi.
-Mai puteam fi capitaliști? – întrebă Pinalti.
-Așa am trecut la feudalism, că a mai rămas pământul – preciză Dracnea – dar iobagii au fugit în străinătate și nu mai avea cine lucra pe moșii, așa că, pe cei rămași, i-am făcut sclavi.
-Bine, dar nu merge economia, sclavii nu muncesc – constată președintele – se plâng tovarășii, vor privilegii: salarii mari, pensii speciale, mașini la scară, șpăgi mari… că de, neam de neamul lor nu a mai muncit în ultima sută de ani.
-Mai vindem câte un lot de sclavi și facem rost de bani – îl liniști Ciolănel.
-Dacă-i vindem pe toți, ce facem? – întrebă președintele.
-Ne vindem noi între noi.
-Ar mai fi munții, râurile, că lacurile le-am vândut deja – interveni Dracnea.
-Și după aceea? – întrebă președintele.
-Naționalizăm și trecem din nou la comunism – interveni Lucian Mândrilă – așa mi-a spus mie Brucan.
-Cum dracu trecem de la sclavagism la comunism? – întrebă președintele. Căci în cărțile noastre sfinte nu scrie.
-Șefu, știu eu – interveni Petrică Dacul – mai dăm un pas, doi înapoi și ajungem în epoca pietrei, că atunci tot un fel de comunism era.
-Mama voastră de bagabonți – zice președintele furios – dacă mă iau după voi, ajungem în matriarhat și atunci o să ne conducă femeile.

Posted in Partidul e-n toate | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Politica salarială și subdezvoltarea

Corpusul social și statul au o funcționare asemănătoare în multe privințe organismelor biologice. Sunt formate din clase și pături sociale, legi de funcționare și instituții. Toate acestea îndeplinesc rolurile și funcțiunile organelor organismelor biologice. Astfel, Guvernul îndeplinește rolul creierului, justiția rolul sistemului imunitar, țăranii și muncitorii îndeplinesc rolul sistemului locomotor, etc.
Toate aceste clase și pături sociale, instituții și legi de funcționare sunt foarte importante și toate trebuie să funcționeze impecabil căci, altfel, corpusul social și statul, la fel ca organismele biologice, se îmbolnăvesc și mor. În țările dezvoltate și hai să ne referim în special la țările europene, politica salarială este făcută rațional, astfel încât să existe un raport echitabil între salariile maxime și cele minime. Tonul este dat de politica salarială în sectorul bugetar, știut fiind că sistemul privat este obligat să urmeze aceeași politică salarială. În Germania, în sistemul bugetar, raportul dintre salariul minim și maxim este de 1/4, iar în Uniunea Europeană media este cam 1/6. Salariile maxime și cele minime sunt aproximativ egale în toate domeniile de activitate. În acest fel, tinerii își aleg meseria în funcție de calitățile și aptitudinile lor, neproducându-se dezechilibre mari între diversele domenii de activitate. În România, guvernanții aplică politici salariale aberante, raportul dintre salariul minim și cel maxim este de 1/100 sau chiar de 1/150 după unele surse, iar diferențele dintre domenii și categorii sociale sunt imense. Această politică salarială specifică țărilor africane subdezvoltate produce grave dezechilibre și îmbolnăvirea corpusului social și al statului. Datorită acestor politici salariale aberante, tinerii nu mai urmează meserii în funcție de talentele, abilitățile și aspirațiile proprii și se bulucesc cu toții spre domeniile privilegiate, creând dezechilibre pe piața muncii, o concurență insuportabilă în unele domenii, sărăcirea în resursă umană a altor domenii sau chiar dispariția unor meserii. În București, există un avocat la două sute de locuitori. Sunt muritori de foame. Păcat de munca lor și de cheltuielile făcute de familii și de stat cu școlarizarea. Mulți dintre ei poate ar fi ajuns profesori, ingineri sau muncitori buni. Unele domenii, cum ar fi învățământul, datorită neatractivității meseriei de profesor, au sărăcit în resursă umană, ceea ce conduce la o scădere continuă a calității sistemului de învățământ, că educație nu se mai face demult. Menținerea acestor politici salariale este un act de sabotare a statului român și o cale sigură care duce la subdezvoltare. Servește doar multinaționalelor și unui stat polițienesc.

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

O, Doamne !

O, Doamne,
Spune-mi ce este mai bine
Să umblu prin lume
Sau să caut în mine?

Să caut prin lume
Urma pașilor tăi
Ca un gând împietrit
Prin munți și prin văi?

Să caut în amintire
Un gând ca o floare
De-un alb minunat
Ca prima ninsoare?

Să caut uitarea
Iubirea trecută
Să caut culoarea
Sau lebăda mută?

Să caut în formă
Înțelesul ascuns
Armonia eternă
Să fie un răspuns?

Să caut în sunet
Iubirea divină
Să fac din tăcere
Și umbră lumină?

Să caut un sens
În lumea cea mare?
Un strop de lumină
Pe buze de sare?

Mihai Ignea

Posted in Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

România și libertatea de exprimare

Am intrat experimental într-un grup de neo-legionari și am publicat un articol și niște comentarii. M-au dat afară, spunând că-s comunist. Am intrat într-un grup de nostalgici ai comunismului procedând la fel. M-au dat afară spunând că-s legionar. Menționez că atât articolele cât și comentariile au fost decente, însă au adus argumente contrare ideilor promovate îndeobște de membrii grupurilor respective. Am constatat încă odată intoleranța și lipsa de respect pentru dreptul la opinie și liberă exprimare. Această atitudine este una din explicațiile subdezvoltării noastre cronice. De fapt, mediul online (ca de altfel toată societatea românească) este puternic ideologizat și foarte intolerant, preopinenții, în loc să aducă argumente, jignesc și înjură cu o prea mare ușurință. Cât de nepregătită este România pentru democrație, cât de ușor se poate ajunge la totalitarism și se pot repeta ororile trecutului!

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

România și visul lui Erdogan

Turcia se îndreaptă spre islamism. Visul lui Erdogan de renaștere a Imperiului Otoman va intra în coliziune cu interesele Rusiei în Marea Neagră, Caucaz și Orientul Apropiat. Pe de altă parte, o Turcie islamistă, care urmează o agendă politică proprie, este un coșmar pentru tabăra anglo-saxonă, care poate duce în final la ieșirea Turciei din NATO, astfel încât un conflict armat între ruși și turci devine din ce în ce mai previzibil. Scenariul profeților ortodocși pare a prinde contur: fărâmițarea Turciei, ocuparea strâmtorilor, Grecia Mare. Mă amuză incompetența conducătorilor noștri care intră în UE atunci când se destramă, în spațiul Schengen când acesta va fi format din România și Bulgaria, aderă la moneda euro când celelalte țări vor să scape de ea și se aliază cu Turcia când aceasta trece la islamism.

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Teroriști și bagabonți

-Șefu! – zice Bozgoreanu, încercând să-i atragă discret atenția președintelui, care studia un număr vechi al ziarului Scânteia.
-Ce-i? – întrebă plictisit președintele.
-Junker…
-Ce vrea ramolitul?
-E suspicios, m-a întrebat de ce la noi nu sunt atentate și cum de la noi în 89 erau atâția teroriști iar acum nu mai avem niciunul.
-Și ce vrea?
-Să ne aliniem la valorile europene.
-N-avem și noi niște islamiști? Parcă ne-a obligat Junker să luăm o cotă parte…
-Am luat câteva mii, i-am cazat pe ici pe acolo, cu jandarmii i-am păzit, șefu…
-Și?
-Până dimineața erau în Germania.
-Și ce-ați făcut?
-Am rezolvat-o eu cu Colbea, că n-avem încredere în subordonați, că e incompetenți.
-Dezvoltă subiectul!
-Am luat trei sticle de Whisky și am căutat prin locuri lăturalnice un boschetar mai negricios care să semene a islamist. L-am îmbătat și l-am dus la sediu. Când s-a trezit îi era rău și ne-a cerut să-i dăm de băut. I-am promis o ladă de Whisky dacă stă pe o butelie în Piața Universității și strigă Allah Akbar. Totul a mers conform planului numai că dobitocul, în loc să strige Allah Akbar, a strigat  „Halal  cântar!”. Noi îi tot suflam de după statuie, dar el pesemne era cam surd și a început să zbiere „Salam cântar!”.
-Și?
-Colbea, în loc să dea foc la fitil, a dat foc la elasticul de la izmene.
-Ale boschetarului?
-Nu, șefu, la izmenele lui, de s-a pârlit tot pe la cur.
-De ce n-ați folosit și voi niște cocktail-uri?
-Bloody Mary?
-Ei, Bloody Mary, cocteilul cu nume de tovarăș, cum îi zice… la naiba… spune tu că ești mai tânăr ,ai fost utecist, ai avut și funcție mare…
-Șefu, așa am pățit și noi, nu ne mai aduceam aminte și în loc de cocteiluri Molotov am comandat cocteiluri Che Guevara.
-Unde le-ați comandat?
-La Inter, șefu.
-Mama voastră de bagabonți – murmură președintele nemulțumit – de-ar vedea tovarășul Lenin…

Posted in Partidul e-n toate | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu