#rezist face revoluție

-Tovarăși-începu Dracian- la aceste alegeri vom vota cu dreapta….
-Boss, eu sunt stângaci –zice un cetățean trecut binișor de prima tinerețe.
În sală se făcu o liniște ce nu prevestea nimic bun, apoi #rezistenții, revenindu-și din uluială, începură să urle: ”omorâți-l , e omul lui Dragnea, comunistul, viermele, jegul, șobolanul, limbricul” și se repeziră asupra bietului om lovindu-l cu ce apucau, picioare, pumni, cozi de mătură, scaune, ba chiar o doamnă aruncă cu un volum gros din operele tovarășului Lenin și îl nimeri în cap pe Dide, stârnind și mai tare mânia acestuia. La un moment dat se auzi glasul lui Bot: opriți e mort!
– Ce facem cu el, Boss?-întrebă Ceaușescu.
-Îl purtăm prin oraș pe o targă-începu Dracian-și spunem că l-a omorât Dragnea.
-Bineînțeles că Dragnea l-a omorât-zice Dide-apoi începu să urle: crimenalul, crimenalul, la pușcărie…
-Boss- zice Angi, privind mortul mai atentă- ăsta-i portarul de la blocul nostru, e #rezistent de mic. Nu-i de stânga, e stângaci.
-Cum naiba ! –exclamă Dracian-am ajuns să ne omorâm între noi ? Și așa suntem puțini.
-Măcar dacă apuca să ne voteze-constată cu tristețe Bot.
-Băieți-începu Dracian- nu ne mai crede nimeni, cum mai amăgim electoratul? Aia cu ciuma roșie este expirată.
-Boss, strigă copiii după mine: ”Extremistul și Dide linge blide”. Linge blide știu ce înseamnă, dar extremist ? Poate pentru că am fost extremă dreaptă la echipa din cartier.
-Ai auzit ce a spus Orban ieri ?
-Nu .
-”Să punem parul pe ei”, asta înseamnă să fii extremist. Dați în ei ca în fasole
-Boss, ne biruie dușmanii pe Facebook, ne fac din vorbe, că noi nu știm decât să înjurăm și să spunem măscări, când ne întreabă de programul de guvernare noi nu știm ce să spunem și …
-Lăsați dracului vorbăria și treceți la fapte, dacă Mandolină dă cu parul ,voi treceți cu buldozerul peste ei.
-Peste liberali ?
-Nu, că sunt aliații noștri, ce naiba, iar vă omorâți între voi ?

Reclame
Publicat în Partidul e-n toate | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Ochi de sare

Eu te priveam cu ochi de sare
Atunci când rândunelele plecau
Și ce lumini pe fructele amare
Când apele secau.

Și ascultam cum doare bruma
Și timpul cum ne bate iar în geam,
Mă ascundeam de tine întotdeauna
Când visele mureau.

Și mai duceam un sac la moară,
Iar roata se zbătea în gol
Și mă uitam la carul care zboară
Pentru un mic obol.

Când am privit într-o oglindă
Și am văzut cum păsări mă strigau,
Țineam în palme cioburi de colindă
Ce încă mai cântau.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Uitați-vă cum ninge !

Am înșirat cuvinte pe o ață
Și le-am citit de sus,
Apoi de jos,
Le-am mângâiat pe creștet și pe față
Și am simțit tristețea pân` la os.
Am răsădit o mână de cuvinte
Ce-au înflorit o margine de drum.
Era târziu!
Când mi-am adus aminte,
Te-am refăcut din litere și scrum.
Și am plecat în lume să te caut,
Iubirea mea, ce parcă nici n-ai fost,
M-ai părăsit pe-o dună de cuvinte
Arzându-mă pe ruguri fără rost.
Te-am căutat în casa părintească
Printre hârtii și poze prăfuite
Și nimeni nu putea să te citească,
Căci nu te poți ascunde în cuvinte.
Te-am căutat prin școli și prin himere,
Iubirea mea, frumoasă repetentă !
Când ne-ascundeam la ore printre mere,
La ce-ți spuneam nici nu erai atentă.
Te-am căutat la mare printre valuri
Și-am înotat pe-aleea cu sirene,
Te-am așteptat visându-te pe maluri,
Zărindu-te într-un grup de liceene.
Te-am căutat prin parcuri și pe străzi
Zburând c-un stol de păsărele,
Mi s-a părut că văd cum ai să râzi
Când vor cădea cuvintele din stele.
Te-am căutat un timp în amintire
Privindu-mă în ceașca de cafea,
Credeam că te găsesc dintr-o privire
Uitându-mă afară cum ningea.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De la modelul suedez la modelul #rezist

După ce au aplicat pe rând modelele suedez, american, UE, politicienii români se străduiesc, de o bucată de vreme, să aplice modelul indian în iubita noastră patrie, adică un sistem de caste având în vârf casta politicienilor, casta procurorilor și judecătorilor, casta serviciilor secrete, a militarilor, a polițiștilor, etc. În acest scop, pentru a face o diferențiere clară între castele de la vârf și castele inferioare, acordă privilegii peste privilegii celor de la vârf, salarii uriașe, prime pentru concedii sau sărbători, pensii speciale acordate încă de la tinerețe, locuințe de serviciu, vile cumpărate la prețuri modice, burse în străinătate pentru ei sau pentru odrasle, etc. și, desigur, un sistem de imunități care să-i ferească de efectele legilor care se aplică doar castelor inferioare. Dacă totuși un membru al castelor superioare fură sau ia șpagă, de exemplu, un milion de euro, primește simbolic un an cu suspendare și bineînțeles nu i se confiscă milionul. În cazuri mai grave este trimis în exil, în locații exotice, în Costa Rica, Madagascar etc. Dacă un membru al castelor inferioare fură, de pildă, o găină, face cinci ani temniță grea și i se confiscă și găina. Acum, totuși, dacă am suportat atâtea modele l-om suporta și pe acesta, dar dacă, Doamne ferește, ni se aplică și modelul sirian! Sau chiar și mai rău, modelul #rezist. Spun mai rău deoarece în modelul sirian murim rapid, dar în modelul #rezist murim lent, deoarece #rezistenții sunt revoluționari de profesie și nu sunt obișnuiți cu munca. Știu o grămadă de #rezistenți ai căror părinți au fost revoluționari de orientare bolșevică sau securiști. Măi fraților, măcar o generație apucați-vă de muncă!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Învățământul în 2029, după 40 de ani de reformă

– Clasa a IX-A – rosti directorul cu vocea autoritară, exersată de-a lungul mai multor mandate.
– 28 înscriși la începutul anului – începu diriginta cu vocea ofilită – 18 rămași, din care 5 repetenți, 5 corigenți, 8 cu situația neîncheiată, plecați în Italia.
– Clasa a IX-a B – continuă directorul.
– A dispărut, șefu – răspunse un profesor.
– Cine, clasa? – întrebă directorul.
– Nu, diriginta.
– Ce s-a întâmplat?
– Au înjunghiat-o elevii.
– Când?
– Săptămâna trecută.
– Eu de ce nu știu?
– Erați plecat în Tailanda.
– Ați anunțat poliția?
– Da, șefu, dar când le-am spus că-i vorba de o profesoară, nu s-au mai deranjat, dacă era un elev…
– Ce-ați făcut cu ea ?
– Am rezolvat eu, boss – zice profesorul de chimie – am băgat-o în acid, am scos scheletul și l-am transformat în material didactic, pentru colegul de biologie.
– Note scăzute la purtare!
– Propun zece la toată lumea – zice profesorul de istorie.
– Cum zece? – întrebă directorul consternat.
– Vreți să ne înjunghie și pe noi?
– Clasa IX-a C?
– A dispărut – zice profesorul de religie.
– Cine? – întrebă directorul – diriginta?
– Nu, clasa – preciză diriginta.
– Ce s-a întâmplat?
– I-a împușcat profesorul de engleză.
– Pe toți? – întrebă directorul, nevenindu-i să creadă.
– Nu, boss, trei, ceilalți au sărit pe fereastră. Dar n-au mai dat pe la școală.
– Clasa a X-a A?
– Ionescu lipsește – răspunde un profesor pensionar.
– Unde-i? – întrebă directorul.
– Fuge în jurul școlii – zice profesorul de filozofie.
– Se antrenează?
– Nu, șefu – zice iubita directorului, îl fugăresc niște părinți.
– De ce?
– Le-a lăsat corigente odraslele.
– Nu-l văd pe profesorul de matematici, unde-i? – întrebă directorul.
– Boss, – începu profesoara de geografie – a înnebunit.
– Cum așa?
– Elevii nu mai veneau la ore, stăteau cât e ziulica de mare la barul de peste drum.
– Colegul nostru s-a dus la bar, să le predea matematica acolo. A luat și tabla cu el. A predat câteva zile, spre amuzamentul elevilor, dar cei de la bar l-au dat afară, le-a fost frică să nu învețe consumatorii aritmetica și să nu mai poată barmanii umfla nota de plată.
– Și?
– După aia s-a mutat cu tabla în Piața Centrală.
– Și unde-i acum? – întrebă directorul intrigat.
– La Socola, l-a băgat primarul, i-a fost frică să nu învețe alegătorii socotelile și să nu mai poată măslui numărătoarea voturilor.
– Ce se aude? – întrebă directorul speriat.
– Împușcături, șefu, dar nu te speria, sunt clasele a XII-a, azi nu trag după profesori, trag de la fereastră după trecători.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Finit sau infinit

Dacă universul ar fi infinit
Ne-am naște din nou
Și poate ne-am reîntâlni
Pe o coajă de ou,
Pe o stradă cu flori
Și platani,
Pe o rază în zori,
Ce-a rătăcit
Milioane de ani.
Pe o planetă
Ce încă nu s-a născut,
Cu chipul de lut
Și zâmbetul mut.
Și am avea timp
Să ne iubim
Un întreg anotimp.
Ascultând un cântec galactic
Ce sună trist și apatic.

Și-nainte
Din nou de-a muri
Ți-aș aduce,
Să-ți poarte noroc,
O floare
Din gheață și foc
Ce crește
Într-o galaxie spirală
În măreața grădina stelară.

Poate ne-om naște
Din nou
Pe-aceeași planetă.
Și timpul
Ce joacă tragicul rol
Fiind într-un veșnic ocol
Va pune între noi,
În mai multe milenii,
Legiuni de actori.
Voi juca
În eterna poveste
Cântând la oboi.
Tu-mi vei scrie mesaje pe cretă
Și eu poezii
În noroi.

Dar dacă
Universul este finit
Și timpul cu uriașele mori
Macină miliarde de sori,
Iubiri și iloți
Și mari sacerdoți
Atunci ceea ce moare,
Nu va mai plânge
Sau râde
Sub soare .

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Clipa

Clipa surâde-n ceasornic
Distant și ironic.

Cine sunt ?

Nu are cine să-mi spună,
Tata e plecat la cosit
Pe o coastă de lună.
Mama cultivă flori
În praf de cometă,
Eu scriu poezii
Pe o bucată de cretă.
Și vând iluzii
La un preț de nimic
Certitudini, confuzii
Și cafea la ibric.

Și nici nu mai știu,
La câtă ninsoare
Dacă a nins cu copii.
Dacă plouă în soare,
Dacă sunt om
Sau o stea căzătoare!

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu