Finit sau infinit

Dacă universul ar fi infinit
Ne-am naște din nou
Și poate ne-am reîntâlni
Pe o coajă de ou,
Pe o stradă cu flori
Și platani,
Pe o rază în zori,
Ce-a rătăcit
Milioane de ani.
Pe o planetă
Ce încă nu s-a născut,
Cu chipul de lut
Și zâmbetul mut.
Și am avea timp
Să ne iubim
Un întreg anotimp.
Ascultând un cântec galactic
Ce sună trist și apatic.

Și-nainte
Din nou de-a muri
Ți-aș aduce,
Să-ți poarte noroc,
O floare
Din gheață și foc
Ce crește
Într-o galaxie spirală
În măreața grădina stelară.

Poate ne-om naște
Din nou
Pe-aceeași planetă.
Și timpul
Ce joacă tragicul rol
Fiind într-un veșnic ocol
Va pune între noi,
În mai multe milenii,
Legiuni de actori.
Voi juca
În eterna poveste
Cântând la oboi.
Tu-mi vei scrie mesaje pe cretă
Și eu poezii
În noroi.

Dar dacă
Universul este finit
Și timpul cu uriașele mori
Macină miliarde de sori,
Iubiri și iloți
Și mulți sacerdoți
Atunci ceea ce moare,
Nu va mai plânge
Sau râde
Sub soare .

Mihai Ignea

Reclame
Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Clipa

Clipa surâde-n ceasornic
Distant și ironic.

Cine sunt ?

Nu are cine să-mi spună,
Tata e plecat la cosit
Pe o coastă de lună.
Mama cultivă flori
În praf de cometă,
Eu scriu poezii
Pe o bucată de cretă.
Și vând iluzii
La un preț de nimic
Certitudini, confuzii
Și cafea la ibric.

Și nici nu mai știu,
La câtă ninsoare
Dacă a nins cu copii.
Dacă plouă în soare,
Dacă sunt om
Sau o stea căzătoare!

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Cioloș a înființat partidul PLUS și îi învață pe #rezistenți aritmetică

– În PLUS vom avea de toate –zice Dracian.
– În minus nu vom avea nimic? – întrebă un cetățean de pe margine.
– Un pic o să jumulim salariile.
– Dar de împărțit, împărțiți cu cineva ?- întrebă o doamnă grăsulie.
– A, nu, noi numai adunăm! – răspunde Dracian, cu ochii strălucind de lăcomie.
– Ar trebui să ne înmulțim, că suntem numai câțiva – zice un tinerel mai îndrăzneț.
– Vă înmulțiți între voi sau cu doamnele din partid.
– Păi și atunci cine o să ne ridice la putere? – întrebă unul mai rezistent.
– Vom scoate radicalii în stradă – explică Dracian.
– Și dacă luăm iar bătaie de la jandarmi?
– Îi înconjurați și-i puneți între paranteze – preciză Dracian.
– Suntem prea puțini!
– Înmulțiți extremii între ei și mezii între ei.
– Se spune extremiști, șefu –interveni Bot.
– Și cu perșii ce facem ?
– Lăsați-o naibii de istorie – interveni Dracian – acum suntem la aritmetică, istorie o să facem după ce învățăm ridicarea la putere. Numai că o să fie cam greu să-i mai amăgim încă odată.

Publicat în Partidul e-n toate, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Viața pe Lună

Nu mai scriu poezie,
Îmi spuse librarul,
Ca o blasfemie.
Ard cărțile nescrise
Ca niște păsări
Care zboară ucise.
Toți sunt poeți
Stau la un colț, studiază ferparul
Și ne privesc cu ochi violeți.

Viața nu este poezie, bombănea librarul,
Printre tăceri.
Este o proză scurtă și anostă.
În ziua de astăzi iubirea-i o marfă,
Cuvintele costă
Dar ei,
Cum n-au timp de amor,
Se duc să-și bea alcoolul la bar
Și mor uitați, într-un pat de spital.

Am vândut o carte pe lună,
Aveam librărie în praful stelar
Mai trecea pe acolo câte-o nebună
Căutând băutură într-un crater lunar.
Am iubit-o,
Căci acolo nu-i pe pământ.
Nu zboară păsări în lună,
Nu poți să fluieri în vânt,
După o lume mai bună.

A murit în lumina trecută,
Căci acolo nu-s dimineți
Am dat lumina de-o parte
Cu niște lopeți.
Și cultivam pe o dună tutun.
Și beam într-una cucută,
Căutând dimineți într-o țeavă de tun
Și pe frunte o cută.

Când am văzut-o ultima oară
Ținea în mână o carte
Niște versuri dintr-o viață sumară
Spunea c-o să ajungă pe Marte
Căci acolo iubirea e gratis
Și surâdea enigmatic.

A murit, din greșeală.
În loc de cafea a băut cianură
Căci întotdeauna viața te-nșeală
Chiar de trăiești pe Pământ
Sau pe Lună.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De la URSS la UE

Uniunea Europeană reșapează vechi idei staliniste, cum ar fi strămutarea populațiilor. Metodele sunt mai soft, dar obiectivele urmărite sunt asemănătoare. Stalin și acoliții lui mutau popoarele ca piesele de pe tabla de șah, prin întreaga Uniune Sovietică, deportând tătarii din Crimeea în Siberia, polonezii din Ucraina și Bielorusia în RSS Kazahă, germanii de pe Volga în RSS Kazahă și în Siberia, etc. Scopul urmărit era distrugerea coeziunii sociale și neutralizarea popoarelor și populațiilor ostile.
Junker, Merkel și compania vor să aducă africani, arabi, pakistanezi, etc. în Europa chipurile ca să-i utilizeze ca forță de muncă, deoarece populația îmbătrânește. De ce nu aduc moldoveni, ruși, bieloruși, ucraineni, armeni sau georgieni? Vă amintiți, dragi prieteni, cum își vindeau românii, după 1989, casele și pământurile ca să cumpere vize pentru țările din vestul Europei? Europenii pomeniți mai sus, cu toate că sunt mai școliți și calificați, nu prezintă interes tocmai pentru că sunt europeni și au aceeași cultură și religie ca și ceilalți europeni. Musulmanii, în schimb, pot forma o contrapondere populațiilor europene și le pot neutraliza atunci când acestea se vor răscula, sătule de experimentele sociale ale corifeilor UE. Uniunea Europeană mai are puțin și sucombă, iar oamenii noștri politici vor să intre în Spațiul Shengen, să adere la euro și alte scamatorii. În loc să fie atenți la mișcările Marii Britanii, care a fost mereu, de-a lungul istoriei, în tabăra câștigătoare, ei vor să meargă pe mâna Germaniei. Oare ce ar zice Brătianu, regina Maria și ceilalți făuritori ai României Mari?

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Vorbe de clacă

Când eram copil, civilizația ajunsese până la Broșteni, dacă coborai pe Bistrița în jos intrai în Evul Mediu. Acolo oamenii se mai ajutau între ei, munca se făcea cu clacă, adică fânul și celelalte munci specifice zonei montane se făceau în comun, nimeni nu muncea singur și trebuie să vă spun că unele din cele mai frumoase amintiri le am de la cele câteva clăci la care am participat, pentru că munca se făcea cu bucurie, cu glume, cântece și voie bună. Dacă îți făceai casă, sărea tot satul ca să te ajute, bărbații tăiau lemnele la dimensiunea potrivită, le ciopleau, făceau dranița, ridicau casa, o lipeau cu lut, iar femeile pregăteau mâncarea și făceau celelalte lucrări care intrau în domeniul lor de competență. La Broșteni pătrunsese civilizația, lumea se modernizase, nu se mai ajutau nici frații între ei și nu numai că nu se ajutau, chiar începuseră să se urască. Pe vremea aceea, ura avea un motiv, mai mult sau mai puțin serios, încetul cu încetul au început să se urască fără nici un motiv. Astăzi civilizația a pătruns peste tot, trăim într-o societate modernă, civilizată, în care concurăm unii cu alții și ne uită toată lumea cu mult înainte de a muri.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Statuile de sare

Văd spațiul ce se-ntinde până-n zare,
Lumina dezlegată de la soare,
Dar timpul, Doamne, spune-mi unde-i dus?
Căci am ajuns aproape la apus.

Și spune-mi, Doamne, timpul chiar există?
Suntem doar niște nume pe o listă
Sau o lumină care se va stinge
Atunci când va ploua sau când va ninge?

Și spune-mi, Doamne, iarăși cine sunt,
De ce m-am rătăcit pe-acest pământ?
Ce caut eu în lumea asta mare,
De ce-am iubit statuile de sare?

De ce-am călcat pe iarbă ca pe îngeri
În zile albe, pline de înfrângeri
Și-am răstignit poeme pe altare
Ca niște sfârcuri roșii și amare?

Și spune-mi, Doamne, ultima poveste
Când timpul ne rotește prin sferele celeste
Și se topesc statuile de sare
Cu sfârcurile roșii și amare.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu