Ascultă !

E toamnă, ascultă doamnă vântul
Cum spulberă frunzele-n noapte,
Ascultă cum plânge pământul
Și corul lumilor moarte.

E toamnă, ascultă foșnetul frunzei
Și cântecul merelor coapte,
Cu aroma aceasta a toamnei
Te culcă, nu plânge la noapte.

Și chiar de e frig și-ntuneric
Și zboară păsări în lună,
Mâine se îmbracă feeric
Pădurea aceasta nebună.

Nu plânge și mâine-i o zi
Și chiar de n-om fi niciodată
O lume din nou va-nflori
Și-o iubire va-nflori prima dată.

Mihai Ignea

Anunțuri
Publicat în Poeziile mele | Etichetat , | Lasă un comentariu

Inima din ibric

Mi-a căzut inima în ibric,
S-a scurs peste cafeaua fierbinte.
Am băut-o, dar n-a fost nimic,
Apoi m-am ascuns în cuvinte.

Am pierdut inima peste câmpii,
Printre mărăcini și scaieți
Atunci când eram doar copii
Ce priveau cu ochi de poeți.

Am pierdut-o printre nămeți,
Când ningea cu petale de flori.
Ochii ei erau dimineți,
Eu eram un amurg cu ninsori.

Am pierdut-o între coperți,
Aceeași veche poveste.
Ce greu e, Doamne, să ierți!
Și, te rog, dă-mi de veste:

Eu mai sunt, ea mai este?

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu

Stema

– Mă tot uit la tricolor – murmură Dracnea, ca pentru sine – și tot mi se pare că lipsește ceva.
– Stema, șefu – zice Hagi Tudose, trăgând cu năduf din țigară.
– Ai dreptate, cine a scos stema de pe steag?
– Bagabonții ăia de la revoluție sau ce mama dracului o fi fost aia.
– S-o punem la loc – sugeră Dracnea.
– Nu se poate, șefu, și-așa zic ăștia că suntem comuniști – protestă Volguța.
– Să punem totuși o stemă, de ce să nu punem?
– Daia – zice Grindineanu.
– Iar începi ? Cum adică de aia?
– Nu, șefu, Daia, ministrul, are o idee.
– Zi, Daia!
– Oaia, șefu!
– Hai, băi, terminați cu prostiile, cum să punem oaia pe steag?
– Șefu, este un simbol național, adu-ți aminte, Miorița, ciobanii…
– Șefu, este o idee excepțională, – interveni Codrin – când o să se întrebe unde-i grâul din vechea stemă și de pe câmp, o să creadă că l-a mâncat oaia.
– Așa-s de proști?
– Cum altfel ne-ar fi votat pe noi de 25 de ani?
– Și pădurile ?
– Dăm vina pe ciobani.
– Șefu, eu nu înțeleg – interveni Codrin – cum am ajuns să ne arestăm între noi? Era o vreme când furam cu toții și nu pricep cum unii care au furat cot la cot cu noi și sonda de pe stemă, acum luptă împotriva corupției?
– Era de unde, Codrin, era pentru toți – îl lămuri Dracnea, apoi continuă:
– Mă băieți, trebuie să trăiască toată lumea și serviciile și DNA-ul și partidul, de unde să mai ia? De la voi! Dacă dați banul de bună voie, scăpați de pușcărie sau faceți un an, doi, simbolic. Când țara era a românilor, furați cât puteați, nimeni nu vă avea grija, dar acum furați de la americani, de la nemți, de la austrieci. Cum să nu vă aresteze?
– Șefu, șmecheru ăla de Kraus, dacă și-a făcut când era profesor șase case, acum își face un cartier întreg.
– Lăsați-l pe Kraus, gândiți-vă la voi, – interveni Hagi Tudose – unde-i cinstea voastră ?
– Șefu, înainte cinsteam pe toată lumea – interveni Codrin – dar acum, de când stau ăștia de la DNA cu ochii pe mine…

 

Publicat în Partidul e-n toate, Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Întâlnire la Sucevița

– Tovarăși –începu Dracnea, rotindu-și privirea asupra liderilor partidului – nu-i bine, nu merge treaba, dăm înapoi ca racul…
– Nu așa spunea tovarășul Lenin, – interveni un baron local – un pas înainte și doi înapoi?
– Mama voastră de bagabonți, nu suntem în capitalism? Voi o țineți langa cu tovarășul Lenin. Nu pot să mai ies în Europa. Toată lumea râde de noi. Nici nu știu ce-i de făcut, m-am consultat cu consilierii mei și nici ei nu înțeleg ce se întâmplă. Am recitit Capitalul, Manifestul, dar nu scrie nimic, am fost la vrăjitoare, mi-a dat în bobi, mi-a ghicit în cafea, până ce-a început să-mi palpite inima de la atâtea cafele și-am făcut un atac de panică când mi-a pomenit de DNA. Știe toată lumea că am fost educat în spirit științific, revoluționar, dar când am văzut că am ajuns să ne arestăm între noi, am dat în misticism, cred că și-a băgat dracul coada și am cerut consilierilor mei să-mi aducă de undeva, din pustie, un om sfânt să mă sfătuiesc cu el. Le-a fost lene să caute și mi-au adus un sirian, un refugiat care voia să mă treacă la islamism.
– N-ar fi bine să trecem la islamism, șefu? – întrebă un baron local din Ardeal.
– De ce?
– Să avem și noi mai multe neveste.
– N-aveți atâtea amante, ce vă mai trebuie neveste?
– Să intrăm în legalitate, șefu, tot timpul trebuie să ne ferim de presă, de neveste.
– Numai la voi vă este gândul, noi aicea vorbim despre țară. Până la urmă, un prieten mi-a găsit un om sfânt, m-am consultat cu el și vreau să vă spun la ce concluzii am ajuns. Trebuie să respectăm poruncile.
– Ale lui Lenin?
– Ei, ale lui Lenin! Ale Domnului.
– Șefu, le-am citit – interveni un lider de partid important – nu le putem respecta! Hai, să zicem, poate pe primele, dar începând cu porunca a șaptea…să nu preacurvești…nu se poate, șefu…iar dacă vorbim de a opta, să nu furi…este imposibil, să ne lăsăm de politică? Să vină iarăși Coposu și cu Câmpeanu să vândă țara?
– Gata cu prostiile voastre, ne întâlnim săptămâna viitoare cu liderii partidului din țară, dar de data asta nu ne mai întâlnim prin crâșme și bodegi, ne întâlnim la mănăstire, la Sucevița. Poate ne ajută Domnul cu programul de guvernare.

 

 

Publicat în Partidul e-n toate | Etichetat , , | Lasă un comentariu

E toamnă iar

Se scutur` iarăși zilele albastre
Și toamna-i azurie ca o mare.
Au ruginit și frunzele în glastre
Și merele sunt roșii și amare.

Și toamna-și poartă cărțile-n ghiozdane,
Poveștile cu zmei și Cosânzene
Care se joacă-n curte cu castane
Și-și curăță rimelul de pe gene.

E toamnă iar și fructele sunt coapte
Și iarăși cântă păsările surde
O melodie lungă cât o noapte
Ce-adună iarăși visurile-n ciurde.

Te caut iar prin parc, prin amintiri,
Pe-aleea cu statui și cu platani,
Doar frunze cad și parcă sunt sclipiri
Din ochii tăi ascunși printre castani.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Vrem și noi un embargou !

După embargou, în ciuda predicțiilor jurnaliștilor și a fel de fel de analiști, Rusia a devenit dintr-o putere regională o supraputere militară, cel puțin așa ne spun aceeași analiști, iar Putin cel mai puternic om din lume, de vreme ce poate influența alegerea președinților americani. După mulți ani de embargou, Coreea de Nord a devenit o putere militară importantă și nici economic nu pare să o ducă așa de rău, de vreme ce industria poate fabrica bombe atomice, rachete cu rază de acțiune medie și lungă, astfel încât a alertat SUA și celelalte puteri din Extremul Orient. Nici Iranul nu o duce rău, după zeci de ani de embargou a devenit o putere importantă în Orientul Apropiat, unde face legea împreună cu Rusia. În schimb noi, prietenii americanilor, o ducem din ce în ce mai prost și nu mai putem produce nici măcar tractoarele cu care ne lăudam pe vremea comuniștilor, ca să nu mai vorbim că suntem datori vânduți și nici cu democrație nu ne-am procopsit. Astfel că îmi vine să zic ca tot românul pățit: ferește-mă doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur. Și iarăși îmi vine să zic: oare nu ne-ar face bine un embargou ?

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Erau oameni ?

Erau oameni ?
Sau doar niște fiare
Ce călcau pământu-n picioare.
Niște tineri
Ce mureau de Luni până Vineri
Și iubeau doar o zi.
Erau oameni ?
Sau doar niște umbre,
Licăriri de lumini
în orele sumbre,
Ce trăiau în genunchi
Și mureau în picioare.
Erau oameni ?
Sau erau niște fiare
Ce căutau adevăru-n ziare
Și iubirea-n reviste,
În broșuri ,tabele și liste.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu