Vară în munți

Am trăit astă vară în munți
M-am hrănit cu ciuperci și cu vise
Am dansat la fantastice nunți
Dintre nori și idei compromise.

Mi-am băut cafeaua cu lupii
În poieni, pe trunchiuri de brad
Și-am privit peste marginea lumii
Înălțându-mă doar ca să cad.

Am văzut de pe creste apusul
Cu cerul de un roșu aprins,
Am urcat la stână cu ursul
Dar cerul nu l-am atins.

Iar seara povesteam cu ariciul
Întâmplări ce au fost sau n-au fost,
Retezându-mi trecutul cu briciul
Căci nu mai avea nici un rost.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele, Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ubicuitate

Ninge
În anotimpuri fără memorie.
Fulgi de zăpadă
Dansează pe raze de soare
Ce cad între foile unor caiete
Cu teme neterminate.
Așa încât îți vine să spui :
Niște repetenți
La școala vieții,
Niște petale
Din vara trecută
Rătăcite între semne
De punctuație,
Între vieți
Puse între paranteze
Sau, pur și simplu,
Între două semne
Uitate de un demiurg bătrân,
Atins de amnezie.
Rătăcind
Între nord și sud,
Între răsărit și apus,
Îți amintești
Ce scurtă este viața
Și nu mai știi la care capăt
E moartea.
Dacă mai întâi ai murit
Sau mai întâi te-ai născut.
Ai uitat să iubești
Pentru că te-ai urât prea mult.
Ai uitat să trăiești
Pentru că ai aflat prea târziu
Că între viață și moarte
Cu adevărat,
Există doar dragostea.
Iar între moarte și viață
Există doar ubicuitate.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Primele iubiri

Îți mai aduci aminte
Primele ninsori
Cu fulgii mari și albi
Ca niște flori,

Ce se topeau
Pe fața-nbujorată
Pe buzele fierbinți
De ciocolată?

Îți mai aduci aminte
Omul de zăpadă
Care putea s-audă
Să simtă și să vadă,

Cu oala spartă de pe cap
Și ochii negri de cărbune
Care sclipeau când ne jucam
Jocuri nebune?

Îți mai aduci aminte
Primele iubiri
Și dansul dintre fulgi,
Dintre priviri?

Ce efemere amintiri
Cu oameni de zăpadă !

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Lasă un comentariu

Adam și Eva

Fiecare dintre noi avem sau am avut 2 părinți biologici, patru bunici, 8 străbunici, 16 stră-străbunici, 32 stră-stră-străbunici și așa mai departe. Cei 8 străbunici sunt persoane distincte, deoarece dacă T înconjurat cu roșu de la străbunici ar avea copilul T cu M înconjurat cu roșu (am avea 7 străbunici) cei doi copii ar fi frați, iar copiii lor veri primari și nu s-ar fi putut căsători ( doar cu dispensă) pentru că și biserica și statul interziceau consangvinizarea. Dacă considerăm distanța temporală dintre generații de 25 ani, rezultă că acum 400 de ani, în timpul generației G16 am avut 32768 de strămoși. Cei din generația a cincea ar putea fi mai puțini întrucât descendenții ar fi fost veri de rangul II și se mai admitea, dar destul de rar. Începând de la G6 sunt mai puțini în realitate și datorită lipsei interdicțiilor și datorită unei dispersii generaționale. Ideea este că am avut foarte mulți strămoși pentru că, de fapt, avem aceeași strămoși, deoarece toți ne tragem dintr-o pereche primordială așa cum de fapt au stabilit geneticienii când au introdus termenul de “Eva mitocondrială”, strămoașa noastră a tuturor. Oamenii de știință au stabilit că Eva mitocondrială a trăit acum 200000 de ani. Pornind de la ipoteza prezentată mai sus se poate face o demonstrație matematică care să certifice existența perechii primordiale.

P1200952

Publicat în România o(cultă) | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

M-aș întoarce în munți

M-aș întoarce de mâine în munți
Să-mi fac o colibă din lemne,
Să ard ale lumii ultime punți,
Să calc peste urme și semne,

Să ascult cum tace pământul
Ținând curcubeul de mână,
Să rămână în față doar vântul
Și s-opresc câteodată la stână.

Mi-aș face din stele salteaua
Și-o piatră mi-aș pune sub cap
Deasupra mi-aș pune bocceaua
Și-aș dormi pe coarne de țap.

M-aș trezi printre brazi și izvoare,
Păsărele cântându-mi în cor,
Ciute păscând trifoi și cicoare,
Pe cer zburând vreun cocor.

M-aș duce de astăzi în munți
Să mă uit la cerul albastru,
Să văd pe cer fantastice nunți
Între nori și marele astru.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Rădăcinile comunismului

Rădăcinile comunismului se găsesc în primele comunitățile creștine din Imperiul Roman. Apostolii au încercat edificarea unor comunități creștine în care proprietățile să fie puse în comun, dar s-a renunțat în scurt timp la aceste idei. În secolele XVII-XVIII, călugării iezuiți au încercat în misiunile din America de Sud cu niște populații (care, ce-i drept, nu cunoșteau proprietatea privată asupra pământului) construirea unor comunități de tip comunist. Aceste încercări au avut succes, respectivele comunități ajungând în scurt timp niște comunități prospere, mai ales comunitățile indienilor guarani. În anul 1767 călugării iezuiți au fost expulzați din America de Sud, acuzați de nesupunere și suspectați de încercarea de a crea un stat indian independent. Indienii din misiunea San Luis Gonzaga au trimis o scrisoare guvernatorului din Buenos Aires din care cităm: „Nu suntem sclavi. Nu ne e deloc pe plac obiceiul dumneavoastră ca fiecare să aibă grijă doar de el, în loc să ne ajutăm unii pe alții”. În scurt timp comunitățile au fost distruse iar indienii alungați în selva. Următoarea încercare de instaurare a comunismului a fost în timpul Comunei din Paris, de data aceasta sub influența ideilor iluministe și a durat două luni din 28 martie până în 28 mai 1871, fiind distrusă prin intervenția armatei franceze. Cea mai importantă încercare de instaurare a comunismului a fost în Rusia în 1917 de către revoluția bolșevică, sub influența învățăturilor lui Marx, care a dus în final la edificarea lagărului comunist. Guvernările comuniste au fost eșecuri și au condus la revoluțiile din 1989. În prezent mai sunt patru state comuniste China, Coreea de Nord, Cuba și Vietnam.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Consiliere cu Belzebut

-Șefu,-începu Grindineanu-ce-ar fi să facem un spital regional de cardiologie, în capitală, după cum am promis în campania electorală? S-au înmulțit decesele la populația de vârsta a doua.
-Ești nebun,–se răsti președintele-vrei să împovărăm sistemul de pensii?
-Avem vreo patru miliarde de euro pentru investiții, ce facem cu ei?
-Să ne gândim…
-Sau o autostradă…-propune Grindineanu.
-A, nu! Cu patru miliarde?
-Alții cum pot, șefu?
-Ăștia–s hoți, nu-s patrioți! Asta ne trebuie, Patriot.
-Ce zici, șefu?
-Rachete Patriot.
-Ce să facem cu ele?
-Să ne apărăm.
-De cine, șefu?-întrebă Grindineanu, privindu-l pe Dracnea cu suspiciune.
-Nu știu! De ruși, de turci… Dracu știe… Kraus ce zice?
-M-ați chemat?-întrebă Belzebut, ițindu-se de după frapiera lui Dracnea, scăpărând două cuburi de gheață și aprinzându-și o țigară de foi, primită de la Fidel Castro. Apoi, așezându-se comod în fotoliu, continuă:
-Fumați? Și apoi le întinse pachetul cu țigări, din care emana un puternic miros de pucioasă.
Grindineanu se întinse și luă două țigări, iar Dracnea, profitând de o clipă de neatenție a lui Belzebut, îi subtiliză tot pachetul. Belzebut nu se supără și, încântat de progresele elevului său, continuă:
-Vin de la Kraus, sunt consilierul său de imagine, tocmai am discutat problema, Kraus vrea rachete.
-Maestre,-începu Grindineanu-n-ar fi mai bine să facem o autostradă până la granița cu Moldova, ca să deplasăm rapid tehnica de luptă în caz de invazie?
-Nu,-răspunde Belzebut-lăsați drumurile așa cum sunt, ca să se împotmolească tancurile lui Putin în gropile de pe șosele.
-Maestre,-continuă Grindineanu neîncrezător–n-ar fi bine să construim niște școli, că n-am mai făcut de pe vremea lui Stalin?
-A, nu, construiți cluburi, restaurante și discoteci, să nu-i scăpăm pe ăștia mici la biserică.

Publicat în Partidul e-n toate, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu