Visul

Mi-a povestit mama că, la câteva luni după ce a murit, tata s-a întors acasă. În vis, cu toate că nu era sigură că a fost un vis, prea bine semăna cu realitatea. A venit într-o noapte și s-a așezat pe marginea patului. Mama s-a trezit speriată, simțind o prezență străină, a privit cu coada ochiului bărbatul de lângă ea și s-a liniștit când a văzut că era tata. Stătea așa cum stătea el de obicei, pe spate și cu mâna dreaptă sub cap, părea că se gândește sau poate numai se odihnea.
– Gheorghe, tu ești ?- întrebă mama, cu nesiguranță în glas.
– Eu, Marie!- îi răspunse tata, întorcându-se cu fața spre ea.
Când i-a întâlnit privirea, s-a liniștit, ochii aceia albaștri-cenușii nu-i mai avea nimeni.
– De ce ai venit?- întrebă mama, apropiindu-se și luându-l de mână.
– Ca să te văd.
– Cum e acolo? – întrebă mama, cu sfială în glas.
– Bine, dar mai mult nu-ți pot spune, nu am voie, știi, este ca la armată, când te liberezi nu ai voie să spui ce este acolo. Apoi, schimbând vorba, întrebă:
– Cum te descurci ?
– Este greu, pentru că am rămas singură, dar mă descurc.
Au discutat în continuare despre copii, despre casă și despre alte lucruri, până când tata s-a ridicat și a spus :
– Trebuie să plec.
– Ia-mă cu tine!- i-a cerut mama.
Tata a privit-o lung, apoi i-a spus:
– Bine, te iau, dar numai până într-un anumit loc, apoi te întorci acasă.
Au pornit împreună prin niște locuri infinit de frumoase, cu păduri fantastice, lacuri și râuri cristaline, cu flori nemaivăzute pe malurile răcoroase, de care mama nu se mai sătura să le privească și să se minuneze, până când au ajuns într-o poiană neînchipuit de frumoasă. S-au așezat în iarbă și au stat acolo o vreme, până când la orizont a apărut un stol de păsări argintii. Atunci tata s-a ridicat și a zis:
– Vezi păsările argintii? E semnul că trebuie să plec. Tu te întorci acasă.
– Nu mă întorc, vin cu tine!- zice mama, cu hotărârea aceea de neclintit, pe care tata nu a putut-o înfrânge niciodată.
– O să vii, dar nu acum, copiii mai au nevoie de tine, uită-te în spate!
În spate eram eu, în haine militare, deoarece în vremea aceea eram militar în termen la o unitate de lângă Timișoara.
Vă povestesc visul mamei, deoarece zilele astea am văzut un film cu un bărbat, care a fost în moarte clinică și care descria aproape identic locurile pe unde a umblat cât timp s-a aflat în starea aceea.
Există oare paradisul? Eu sunt convins că există.

Reclame
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Inima din palmă

Mi-am luat inima în palmă.
Am privit-o,
Palpita,
Era atâta zbucium în ea!
Consternat,
Am întrebat:
Cum ai încăput aicea, iubito ?
Unde ai stat?
Și care ventricul
Mi-a sângerat?
Prin care aortă te-ai strecurat
Când ai plecat?
Am pus-o la loc
Și parc-am băgat-o în foc,
Se zbătea,
De parcă,
Ai intrat iarăși
În ea.

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dihonia

Dihonia se întețește pe zi ce trece. Dragnea, simțindu-se amenințat, a plecat prin Orient să adune oaste de strânsură și a făcut închinăciune la Netanyahu. A recunoscut ceea ce știe și ultimul repetent din învățământul românesc, dar unui liber cugetător ca el i-a fost greu să recunoască, și anume că Ierusalimul este capitala Israelului. Acest lucru a stârnit mânia președintelui, care a făcut închinăciune mai demult la coana Merkel și a scos în stradă batalioanele de asalt ale #rezistenților. #Rezistenții ăștia pretind că ar fi anticomuniști, dar eu îi bănuiesc că sunt fasciști sadea. După cum vorbesc și Hitler pare să fi fost un om cumsecade, blând și cu frică de Dumnezeu. Nu a scos batalioanele de asalt numai în stradă ci și în mediul online, mediul lor favorit, unde tulbură mințile românilor nedeprinși cu cugetarea. Lupta dintre Germania , SUA și Rusia pentru Europa de Est se întețește, iar Dodon are vise erotice cu harta Moldovei Mari, pe care a primit-o de la Putin, Orban umblă prin Europa cu harta Ungariei Mari, iar Trump ne poate pierde într-o noapte, cu totul sau pe bucăți, la o partidă de poker cu Putin, Merkel sau, Doamne ferește, Erdogan. La cât de incompetentă și fără viziune este clasa noastră politică, este posibil orice. Vă dați seama, stimați compatrioți, care ați învățat puțină istorie, cât de periculos este să implici puteri străine într-un conflict intern ?

Publicat în Partidul e-n toate | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Primăvară cu ochii albaștri

Primăvară cu ochi violeți
Mai știi ce mult te-așteptam,
Atunci când eram doar băieți ?
Și cât te iubeam?

Primăvară cu ochii căprui
Ce au strălucire de stea,
De ce-ai pus iubirea în cui
Și-ai plecat ca și ea?

Primăvară cu ochii albaștri
Ce-nflorești pe câmp toporași
Trăim în chilii ca sihaștrii
Și murim solitari prin oraș.

Primăvară cu ochi de-ntuneric
Ce trezești în noi năluciri
Mai bine luminează feeric
Și-n inimi aprinde iubiri.

Primăvară cu ochii verzi
Mai stai cu noi, nu pleca,
Curcubeul din priviri o să-l pierzi,
Izvorul din noi va seca.

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Unchiul Sam în cartier

Unchiul Sam simte că-i fuge pământul de sub picioare și-și pierde titlul de hegemon, pentru că au apărut și alți vagabonzi în cartier. Lumea devine multipolară. Ar încerca el un război preventiv, dar, amintindu-și de cele două războaie mondiale, realizează că cine începe războiul îl va pierde, mai ales dacă va fi perceput de opinia publică internațională drept agresor. De aceea încearcă tot felul de stratageme doar – doar s-o isca vreun război în care el să intervină spre final, în rol de mare pacificator. Deocamdată s-a transformat într-un golan de cartier, a făcut praf Orientul Apropiat, amăgind lumea că se află în căutarea armelor chimice, în timp ce el adulmeca zăcămintele de țiței și gaze naturale. A băgat bățul prin gard zădărând ursul în bârlog. Ursul s-a întors de pe o parte pe partea Ucrainei și prin părțile Siriei și acolo a rămas. S-a retras strategic din Orient, sperând ca ursul să-și rupă ghearele în viesparul din Orientul Apropiat. A dat o raită prin Extremul Orient, căutându-i scandal mardeiașului Kim, care n-a vrut să iasă afară din casă, făcându-i semne obscene de la balcon. S-a întors în Orientul Apropiat cu alți pierde-vară cunoscuți, Micron și Tereza. Nu maica, vagaboanta. Văzând că ursul a mâncat în Siria mierea din viespar și s-a făcut liniște, au aruncat cu pietre în geamurile bârlogului, doar-doar or provoca ursul să iasă la bătaie. Deocamdată ursul a mârâit plictisit la ei, nu știm ce va face data viitoare. Dacă provoacă o bătaie generală în cartier, ca în filmul ”7 păcate”? Mai ales că Unchiul Sam are mult mai multe.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Primăvară cu ochi violeți

Primăvară cu ochi violeți
Te aștept ca să vii și să vezi
Ce-au făcut atâtea zăpezi
Printre oameni, grădini și livezi.

Primăvară cu ochii căprui
Vino iar cu alaiul de cuci
Și te rog să vii și să-mi spui
De ce-i plin pământul de cruci?

De ce atuncea când vii…
Și-alungi mulțimea de harpii,
Natura mereu o învii
Dar pe noi nu ne faci iar copii ?

Mihai Ignea

Publicat în Poeziile mele | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Guvernarea corporatistă

În capitalism peștele cel mare îl înghite pe cel mic, astfel încât, până la urmă, au rămas în baltă, adică în economia lumii, câțiva pești mari, adică mari corporații, cu o putere imensă, mai mare decât a multor state sau chiar a unor grupuri de state. Evident că la o asemenea mărime au nevoie de o baltă din ce în ce mai mare. Așa a apărut globalismul care revendică un stat global, adică corporațiile doresc să nu se mai împiedice de granițe, taxe vamale, protecționism și alte piedici specifice statelor naționale și doresc un stat global care să fie condus după principiile corporatiste. Fenomenul este similar perioadei ce a precedat Revoluția Franceză, când burghezia se împiedica de fragmentarea specifică  feudalismului, unde erau comitate, ducate, abații, cu legi și cutume proprii, cu taxe și unități de măsură specifice. Burghezia a declanșat revoluția și a edificat un stat centralizat, fără vămi interne, cu aceleași taxe și impozite și aceleași unități de măsură pe tot cuprinsul Franței. Problema constă în faptul că Corporațiile sunt interesate doar de profit și nu-și asumă celelalte funcțiuni ale statului. Sunt interesate de educație doar în măsura în care servește la pregătirea forței de muncă și de sănătate doar în măsura în care conduce la creșterea productivității muncii.

Dacă privim evenimentele în această cheie, înțelegem ce se întâmplă în România. Fiind un stat slab, România se află în avangarda reformelor ce conduc la guvernarea  corporatistă. Pentru introducerea guvernării corporatiste și edificarea statului global este necesară eliminarea democrației, deoarece altfel se pot întâmpla accidente gen Brexit. Evident că, formal, vor fi păstrate instituțiile democrației dar vor fi golite de conținut. În acest scop trebuiesc distruse temeliile statului democratic, adică partidele politice, parlamentul și întărită și externalizată  puterea executivă.

Cum singurul partid care a mai rămas în România este PSD-ul, asaltul se dă asupra PSD-ului pentru a-l mai micșora, până când va deveni nesemnificativ. Cum se poate face acest lucru? Prin lupta anticorupție și instituțiile de forță.

Este evident pentru oricine că la fel de corupte sunt și celelalte partide, numai că ele sunt deja insignifiante și nu prezintă interes.  La fel de corupte sunt și instituțiile statului, dar ele sunt utile în distrugerea oricărei posibile rezistențe la guvernarea corporatistă. Dacă problema ar fi corupția, ar fi fost anchetate și condamnate și  multinaționalele, deoarece sunt implicate în cele mai mari acte de corupție, cum ar fi: afacerea Microsoft, afacerea Bechtel, EADS(securizarea frontierelor), etc. Nu este întâmplătoare alianța dintre  #rezist și DNA, deoarece mulți dintre membrii #rezist sunt corporatiști.

#rezist-enții, vârful de lance al guvernării corporatiste, sunt împotriva pensionarilor, deoarece în  guvernarea corporatistă pensionarii nu-și au locul și mă tem de o rezolvare în stil corporatist. Rezolvarea poate fi anticipată dacă analizăm ultimele reforme ale guvernelor PSD, inclusiv trecerea contribuțiilor sociale în sarcina exclusivă a angajaților. Sunt împotriva creștinismului, deoarece rezolvarea corporatistă a problemelor sociale și nu numai este în contradicție cu doctrina creștină.

Guvernarea corporatistă, orientată numai pe profit, produce polarizarea extremă a societății și dispariția clasei mijlocii, prin urmare conduce inevitabil la dictatură. Statele naționale nu vor fi desființate, numai că vor fi micșorate și le vor fi reduse prerogativele. Rolul statelor va fi în principal să asigure ordinea internă. Se pot observa încă de pe acum privilegiile și alocarea de fonduri către instituțiile de forță.

 

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu